„Afacerea” cu fier vechi

După 1989, hai să intru şi eu în rând cu lumea şi să-mi schimb alea prin casă. Pereţii gletuiţi, vopsea lavabilă, puţin parchet pe jos, arunc lustra aia din fier beton, scot toate paturile vechi din casă şi înlocuiesc.
Paturile odată scoase, 4 la număr, le şi demontez. Le-am scos toate arcurile şi le-am îngrămădit undeva în curte cu gândul să le dau la fier vechi. Periodic trec ţigani cu dubite cu volan pe dreapta şi le ia. Cât dă, dă… aia e! Nu le aruncăm.

Mai ieri trece o dubiţă de care vă ziceam. Pac, opreste omul văzându-mă în curte: „Nu aveţi fier vechi, nenea?” Mă uit la el, numai nene nu eram pt el, Ţiganul arăta mult mai bătrân ca mine, dar, deh, omul respectuos. Mă vedea pe mine mai bătrân ca el. Ok!

– Da, mă!. Am fier vechi. Cât dai la kil?
– 50 de bani, nenea!
– Bă, mai du-vă dracu cu preţul vostru, moca nu vreţi?
– Păi cât ceri nenea?
– 2 lei, ce plm. Am nişte arcuri de pat. Dai doi lei la kil şi sunt ale tale.

Eu forţasem nota. Habar nu aveam cât mai e un kil de fier vechi. Chit că am internet să îmi pun şi în cap, nu m-am interesat.

– Haaai, bre nenea, 2 lei?? 1, 50 luăm noi, zice unul mai slăbuţ.
Eu să nu mă dau bătut, mă uit mai atent la ţigan, şi mă plesneşte aşa, un… deja vu. Parcă l-am mai văzut pe asta undeva.

– Hai, daţi 1 leu şi gata. Hai, mă, că mă grăbesc, îmi arde fasolea pe foc. Din nou am presat niţel.
– Nu, nenea, zice ăsta care mi se păruse că îl mai văzusem undeva. 50 de bani!
– Hai, gata, zic. Roiu!  Futu-vă mumă-n cur de hoţi! Lasă că îl duc eu direct la centru şi iau mai mult. (centrul era undeva la vreo 40 de km şi eu nici căruţa nu am darmite transport rapid).
Dau să închid poarta…
– Stai, bre nene, uite, îţi dăm 75 de bani. Stau un pic, să dau de înţeles că mă gândesc şi în cele din urmă accept.

– Uite cum stă treaba, Eu… cunosc oameni ca voi. Intră DOAR UNUL din voi în curte, cu cantarul şi banii. Nu ridici fierul până nu îmi dai banii. De acord?
– Bine, nenea, dar cine te-a speriat aşa?
– Păi tot de-ai voştri. Unul mă ţinea de vorbă cu fierul de vânzare şi alţii 3 căutau alte fiare prin curte. M-am trezit până şi fără lanţul de la câine. De teica de la porci nu mai zic, că mă fac de rahat complet.

Zis şi făcut. Adică zis dar de făcut, mai puţin. Cum am deschis portiţa, cum au tăbărât toate ciorile în curte.
– Afară, futu-vă lutu` mamii voastre. Nu am vorbit româneşte sau numai turca o cunoaşteţi?

În fine, după un timp, am făcut afacerea cu fierul. N-avea ţiganul să îmi mai dea doi lei dar, hai, l-am iertat. Nu era să-l trimit să schimbe milionul pt doi lei.

Când să plece, îl întreb pe asta mai slabutu`:

– Ba, dar unde te-am mai văzut eu pe tine?
– Păi, de-aia mă uit şi eu lia matale, zice ţiganul. Parcă v-am mai văzut undeva.

Eu am memoria mai ţeapănă, aşa că îmi screm mai tare creierul şi îl aflu.
– Ba, tu unde ai făcut armată?
– La Palazu Mare, îmi zice.
– Hop, cum te cheamă?
– Mavroianu.
– Păi de ce nu zici, mă aşa, că acolo am făcut şi eu. Suntem leţi de armată.

Ooooo, nu mai putea ţiganul de bucurie. Cheamă şi nevasta dintre fiarele din maşină.
– Uită, fă, îi zice, am făcut armata amândoi.

Uaaa, nu mai putea de bucurie ţiganca.
– Apăi atunci, nene, dacă sunteţi colegi de armată, dă-ne şi nouă nişte pâine, dă-ne şi nouă nişte ouă, dă-ne şi nouă nişte… mai multe.
De gălăgie, iese şi balaurul ăsta al meu cu care m-am însurat. Nu ştiu cum e ţiganca enervată dar nu o întrece pe moldoveanca enervată.

– Hai, băi, ce dracu e aici? Ce atâta gălăgie pentru 3 arcuri de pat?
– Saru`mana, saru`mana, se dă ţiganca pe lângă moldoveanca mea.
Asta a mea, nu e prea dusă la biserică. V-am mai povestit că e crescută la casa de copii aşa că vrăjelile nu merg cu ea.
– Ţine distanţa, cioara dracu`, să nu îţi dau una de zbori în derea.

De zor, de nevoie, ţiganii au dat înapoi. Moldoveanca mea şi-a luat banii şi a intrat în casă. Eu am mai rămas cu fostu` coleg de armata să mai depănam amintiri, dar mai ales să îmi povestească câte ceva din civilia lui.


– Şi ce mai zici mai, leatule? Ce ai mai făcut după armată?
– Ce să mai fac mai, Lucică, îmi zice leatul. M-am însurat cu femeia promisă de părinţi, m-am pus la casa mea, avem 4 copii frumoşi. Stai să îţi arăt poze.

Şi unde scoate ţiganul meu, vere, o ditai cărămidă de telefon. Nu am fost atent la marcă dar după cum îl debloca cu amprentă şi după cum se mişcă, era mult mai bun ca LG-ul meu pe care am dat 400 de lei. (400!!). Pff! Recunosc că eram cam invidios pe cioroipan. Şi îmi arată.
– Uite, aici e fata mai mare. Are 22 de ani. (mai să-mi bag piciorul dar asta nu a stat deloc). Aici, băiatul cel mai mic, în bucătărie.

Pff, să mor de ciudă, futu-l în oase de ţigan. Avea o bucătărie, lux nu altceva.
– Uite, Lucică, aici a doua fata a mea.
Pfoaiii, fata era pozata în faţa unei case. Puţin zis casă, era… vilă în toată regula. Ştiţi, din aia cu porţi din fier forjat şi tot tacâmul. Mare cât toate zilele.

Râgâi eu, fac ce fac să mi se mai şteargă invidia de pe faţă şi îi zic:
– Băi, da`.. te văd amărât, slab, îmbrăcat ca dracu. Aia e casa ta sau mă minţi?
– Casa mea, Lucică, stai să am şi selfie.
Iar înfigea cutiţe ţiganul în mine. Turbam, nu altceva! Şi în armată era ultima găină de pe acolo.

– Dar de unde dracul ai tu aşa mulţi bani, mă? Ca din fier nu văd să câştigi ceva?

– Eheee, Crezi că asta e prima maşină cu fier pe care o vând? Crezi că noi facem afaceri numai cu fier? Acum e sezonul pentru că nu avem altceva de făcut.
Lucică, noi nu stăm pe Facebook. Nici nu am cont. ZI de zi, noi nu stăm. Maşina asta e cumpărată pe te miri ce. O forjam la orice. Am vândut răsaduri în piaţă, răsaduri cumpărate de la ţărani producători. Am vândut pepeni, zarzavaturi de orice fel. Asta în sezon.
Nu stau. Cumpăr miei, oi, cai, capre, vaci.. tot ce se poate cumpăra şi vând mai departe. Las fierul iau lâna de oi. Las lâna de oi iau altceva. Şi tot am timp să dau o fugă şi în afară. Învârt cu aur şi argint, învârt cu laptopuri şi telefoane. Copii mai ales, cu asta se ocupă.

Hop, zic, l-am prins.
– Băi, voi furaţi telefoane?
– Nu, Lucică, le cumpăr şi fac bişniţă cu ele.
– Fie vorba între noi, le dai şi ţeapă.
Se face că nu aude.
– Băi, îl întreb, dar pe telefonul ăsta cât ai dat?
– 17 milioane, îmi zice. Îţi place? Ţi-l dau ţie cu 15.
Îmi făceau ochii ca lui Mowgli când l-a hipnotizat KAA, şarpele. Frumos telefon. Cameră dublă, se mişcă rapid etc.

– Hai, măi, nu aţi terminat cu arcurile alea? – Mă trezeşte moldoveanca mea din vraja.

Mi-am luat bun rămas de la fostu’ meu coleg de armată. Nu îmi venea să cred că din ţigănuşul ce se ascundea pe unde apucă cât timp eram în armată, a devenit un aşa afacerist. Adică.. de ce să mă mir? Mai toţi ţiganii sunt la fel. Scot ăştia bani şi şi sin piatră seacă. Totul e să ai sânge, să nu stai. Idei sunt, practică ne omoară.

(poza e luată de pe Google. Cam asa arata duba cu care căra țiganul fier vechi. Nu am făcut la momentul potrivit pentru că nu mă gândeam să scriu despre asta)

4 Comments

  1. Marian

    BAAAAA…..DACA-TI SPUN CA AI TALENT , PAI ASA ESTE DESTEPTULE !!! >:( PUBLICA CAPOSULE SA SE BUCURE SI ALTII NU DOAR ASTIA CARE-TI VIZITEAZA OCAZIONAL BLOGUL !!!! Intre noi fie vorba…nici nu-s prea multi ….”vizitatorii ” . 😎 Intrebare cu scuzele d e rigoare pentru probabila-mi indiscretie : ce-ai facut din Aprilie si pana azi caci , intrasem la griji , credeam c-ai patit ” oarece ” si-ai fost ” asezat la loc cu multa umbra si verdeata ” 😉 .Respect Lucian si…astept si alte postari ca-s MAGISTRALE !

    Reply
    1. Lucian (Post author)

      Salut! Am disparut tot la loc cu verdeata dar fara umbra. la munca campului de dimineata si pana seara sa ii depasesc planul lui Dragnea. Seara…picat frant…nu mai aveam nici un chef de scris. Nici o urma de idee.
      Odata ce temperaturile au luat-o razna, am incetat a alerga pe camp ca nebunul de dim de la 7 si pana seara la 6. In ritmul asta riscam, cu adevarat, sa ajung la loc cu umbra si verdeata. Baaaai, si e un ierbalau in cimititrul ala la noi….numai mort sa nu fii. Te manaca vulpile direct din mormant.
      Unde domen iarta s public? Pe hartie?? Cine mai citeste in ziua de azi. Astia de azi nu scot 1 le pt paine darmite fo 5 lei cat va costa cartea. Era altceva daca se publica cate o glumita din asta pe pachetele de tigari.
      De citit, citeste lumea si aici dar trebuie sa le bag articolul sub nas, sa-l distribui prin toate grupurile. Aia e!
      Apropo de cimitir:
      http://www.lnt.ro/episodul-11-o-noapte-cimitir/

      Reply
      1. Marian

        Pai , daca-ti spun ca AI TALENT …… MAGISTRALA INCLUSIV ASTA !!!

        Reply
  2. Extractionyqm

    works of art.

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: