Înmormântările la străini vs. Înmormântările la Români

Înmormântările la străini

A crăpat John.
1. Ne dăm seama ca-i mort.
2. Sunăm un medic/scoatem un certificat prin care se constată asta.
3. Sunăm firma de servicii funerare, comandăm una bucată coșciug.
4. Îl ducem pe John la capelă.
5. Anunțăm cei apropiați că a crăpat John.
6. Ne adunăm la capelă, schimbăm câte o vorbă despre John.
7. Vine serviciul funerar, îl ia pe John, Îl îngroapă, incinerează, împaiază, în fucție de preferință.

La Români.

1. O crăpat Gică.
2. Copilul răcnește, nevasta răcnește, sar vecinii.
3. Se cheamă 3 femei să spele mortul. Se dă la fiecare câte un prosop nou și săpun nou. Nah, să se spele după mort.
4.Se cheamă poliția. Poliția scrie ceva în caiet, că altceva nu știu să facă și cheamă criminalistica.
5. Vine criminalistica, îi ia ceva din gură lui Gheorghe și trage concluzia: Sinucis prin spânzurare. Se plătește chitanța de constatare. Cateva sute de lei.
6. Nevasta și-a mai venit în fire, nu au depistat-o.
7. Se anunță dascălul care trage clopotul, 25 de lei taxă.. Se ia sfeșnicul de la biserică plus 50 de lumânări care să le aprindă lumea care vine la mort. Lumânări care trebuie plătite alături de taxa de înmormântare. Alea din magazin nu-s bune.
8. Se mituiește popa cu incă câteva sute de lei ca să îngroapă mortul. ( sinucigașii nu beneficiază de slujbă dar dacă ești cu dare de mână, se rezolvă)
9. Văduva se duce la primărie să scoată certificatul de înmormântare. Vine cu el și se întoarce din nou la primărie ca a auzit de la baba Rădița că trebuie să ia și ajutorul de înmormântare.
10. Primarul nu-i dă ajutor. Să vină mai întâi cu chitanța cu care a cumpărat coșciug și cruce.
11. Băieții buni de la servicii funerare ii dă văduvei un coșciug și o cruce pe datorie cu promisiunea că vine să le plătească cu banii din ajutor.
12. Ia ajutorul și se duce direct acasă. În timpul asta, mortul a fost pus în coșciug, acoperit de flori, lumânări, icoane,verighete, ceasuri, telefon mobil pe silentios, aparat auditiv, cârjă, picior de lemn și ce lucruri personale mai avea.
13. Se caută oameni sa duca: 3 steaguri, doua cruci, 4 insi la coșciug, 4 gropari, căruță pentru transport. Toți plătiți bineînțeles. Și la fiecare câte un prosop.
14. La ora 19 vine popa să citească capetele. Lumânări, tămâie, masă plină cu icoane, pahare, sticle cu vin, mancare, prosoape, cârpe și o droaie de bețivi afară care au venit să cinstească mortul cu câteva pahare de vin. Se așează masa de după citirea capetelor.
15. Începe priveghiul. Văduva, fică-sa și frac-su. Restul au plecat acasă, erau prea…obosiți.
16. A doua zi la 7 vin groparii. Se pune masă, pahar, sticlă și prosop, bineînțeles. După, groparii merg la cimitir să sape o groapă de 1, 50 lungime si lațime din cot până în cot, cum stă Gică așa lungit și adâncă de 1,50 metri.
17. La ora 12 vine popa, citește ceva, dă cu tămâie. Se fixează oleacă mai bine vata în nasul lui Gică. Nu de alta dar și cu mirosul de tămâie riști să îți întorci stomacul pe dos.
18. Pleacă mortul spre biserică. 9 inși în față și vreo 7-8 în spate. Nu mai erau căți au fost aseară.
19. La biserică cântă popa, după ce văduva a fost luată deoparte și verificată de certificat de deces, taxa achitată plus că Gică figura cu fo 5 milioane datorie taxa anuala la biserică.
20. Mortu pleacă spre cimitir. Pe drum se mai adună câteva țațe bețive și mai mulți d-aseară, urlând și jelind că „ a murit Gică, măăă”.

21. La groapă se dă o găină peste groapă celui ce a înfipt primul cazmaua în pamânt, se dezleagă colacii, merele infipte, chilotii tertra, maioul și ciorapii legați în pom. Asta în timp ce popa și dascălul se întrec care zbiară mai tare Aleluia.
22. Toată lumea merge la Gică acasă la sfânta pomenire. Pe drum se mai adună câțiva care nu au putut veni la înmormântare că aveau oleacă de treabă.
23. La pomenire masa plină de aperitive, ciorbă de pulpe, chiftele cu sos, salată de varză, pilaf, dulciuri, apa minerală, suc 3 feluri, țuică, vin, bere, colivă și câte o punguță făcută să se ia acasă.
24. La masă toată lumea vorbește de cai, de porumb, de rapiță, de gâlci, de varice, de hemoroizi. Numai de Gică nu.
Paranghelia continuă după 3,9, 40 de zile. Un an, doi, trei și după șapte ani când nu a mai rămas nimic din Gică.