3 Aprilie 2017.
Aseară pe Facebook și nu numai, circula vestea că de azi popa începe a colinda cu Paștele începând cu sectorul 1 al satului. Adunare de urgență la punctele de bârfă din sat.
-Ai auzit, fă Marico, de mâine începe să umble popa?
Zarvă mare, discuții aprinse.
-Da ce l-a apucat pe popă să umble de-acuma cu paștele, că suntem abia în 3?
-Păi nu știu, fă, la un sat de 500 de familii, cred că nu vrea să scape nicio fundătură, nicio casă
.-I-a mai tăceți din gură, le dă peste bot o babă mai evlavioasă și mai virusată ca toate. Dacă nu avea timp să vă calce pragul, ziceați că de ce nu a fost in casele voastre.
-Da, fă, da io nu am bani, ăsta a meu nu a luat încă banii.
-Chiar, fă, nici io nu am luat pensia.
-Al dreacu să fii tu, zice baba reprezentantă, dar luna trecută de ce nu ți-ai pus bani deoparte? Când cărai bere de la cârciumă, aveai bani. Și semințe la pungă.
Clar. Când se anunță că umblă popa prin sat, toată lumea sau cel puțin unul de-al casei trebuie să fie prezent. Și cu banul în buzunar. Tre să dai, așa-i obiceiul. El, popa, nu cere, dar are grijă când îți moare vreunul din casă să te cheme deoparte și să-ți amintească că nu ai plătit taxa la biserică de nșpe ani.
În ziua cand umblă popa, tre să ai casa bec, sau cel puțin încăperea în care il inviți să intre. Poți să îl bagi în casa mare unde ai o icoană neapărat sfințită și nu una cumpărată din comerț stradal. Aia nu-i legală.
Tre să fii curat/ă, nu cum ai venit din grădină sau de la porci. El, popa, nu zice nimic, dar așa-i obiceiul. Poate…scapi de gura satului că ți-a fost popa în casă și aveai teancul de farfurii nespălate sau era praful de un deget in casă. Se aude. De unde, nu știu. El, popa, nu zice nimic.
Hai că mă duc sa-l aștept. Fo doi ani nu am fost acasă. Nu plătisem netul și nu am avut de unde să știu când umblă.
Am doi lei bani de pâine. O să îi dau. El, popa, nu cere nimic. El ia și mulțumește.