Crearea memoriei artificiale, functia cea mai importanta a creierului uman, a revolutionat lumea. Numai ca notiunea data a fost formulata inversat. Memoria data nu este artificiala. Fara activitatea omului ea e pasiva. De aceea, ea are nevoie de un program de activare instalat. Materialele folosite la crearea acestei memorii au fost curatate, spalate, tratate prin metode artificiale nascocite de om, dar ele asa si au ramas, naturale. Nici un atom din materialele folosite n-a fost construit artificial de om. Asa, memoria pasiva reflecta proprietatile materiei date si nu iscusinta omului de a modifica materia, forma ei. Chiar, si prin instalarea limbajului de programare.
Astazi, precum un urs „canta” la o aschie de trunchi, asa si oricare elev prin simple apasari pe tastatura calculatorului obtine informatii noi. Ceea ce e artificial, repet, e intelectul, capacitatea mentala a omului de a modifica materia (trunchiul în calculator). De aceea, memoria creata de om o vom numi memorie pasiva. Intelectul acelei memorii e pasiv si natural, spre deosebire de intelectul activ al omului. Da! Intelectul omului e artificial, se creste din an în an la scoala.
Acum, cu divizarea lucrurilor în artificiale si naturale, vom sta mai bine, adecvat, logic.
1.Intelectul pasiv si activ
La început, intelectul pasiv a fost folosit în masinile simple de calcul, apoi au apărut calculatoare mai complicate. Pentru a intra în dialog cu „creierul pasiv” e nevoie de limbi de comunicare. În anii 80 ai secolului trecut, cand productia de calculatoare devenea tot mai raspandita, la moda era însusirea limbilor de programare. Parea ca numai oamenii eruditi, cei care pot însusi usor limbajul de programare, vor putea folosi intelectul pasiv al calculatoarelor pentru a-si îmbogati capacitatile sale intelectuale.
Dar, în timp, programatorii sau înmultit, au simplificat contactele dintre intelectul activ (uman) si cel pasiv (al masinii) într-atat, ca astazi oricare om poate intra în diverse spatii informationale folosind un singur simbol, clapa. Nimeni nu-si mai imagineaza o viata fără de internet si telefonie mobila. Si nu e numaidecat nevoie ca toata lumea să învete programarea. Totusi, starea generala a fenomenului programarii trebuie stiut. El e simplu si absolut necesar în dezvoltarea tinerii generatii.
Limbajul de programul C + + este un limbaj utilizat în scop general. El a fost dezvoltat în anul 1772 de Dennis Ritchie pentru a fi utilizat pe UNIX. Acesta e un limbaj prim, dar nu de aceea ca a apărut primul, ci pentru ca sta la baza mai multor limbaje de programare secundare, cum ar fi JAVA, C# sau JavaScript. Dacă aceste limbaje (moderne) sunt numite secundare, asta nu insemna ca ele sunt mai rele, iar, daca vrei să inveti programare, atunci, limbajul C + + ar fi cel cu care trebuie de inceput. Dacă prinzi bazele C + +, iti va fi foarte usor sa faci trecerea la un alt limbaj mai dinamic, personalizat scopului.
Programul C + + este folosit la creare de jocuri, unde intra toate miscările spatiale posibile: stanga-dreapta, inainte-inapoi, jos-sus. la crearea limbajelor de programare speciale, si mai ales la folosirea logicii directionate (de stanga sau dreapta, etc.) in linie sau plan, folosirea acestui limbaj de programare, ca inceput, e mai comod. Astfel, daca am diviza limbajele de programare dupa scop, matematic sau liric, stânga-0-dreapta, atunci centrul prim, 0, al acestui echilibru, sirul existent de limbaje, va fi programul C + +.
Dar, lumea omului e duala, discreta: socială si intima, deschisă si tainica. Multi specialisti de tehnologie informationala sau ciocnit cu morala. Ei au cautat sa uneasca retelele de socializare cu intimitatea, conturile de plata deschise cu cele tainice, bancare. Adica, ceea ce e admis cu cele non-admise. Acesti oameni sunt numiti hackeri. Intelectul lor permite crearea unei relatii informationale neintrerupte dintre social si intim, deschis si închis (deschis-0-închis), fara a respecta structura fireasca initiala, echilibru a două parti cu centrul sau nativ, 0. Creierul pasiv permite acest fenomen, o morala indusa de omul destrabalat, adecvat naturii haotice non costientizate.
Numai ca morala sociala a omului e alta. O vom numi etica. Astfel, cuvintele sinonime asemanatoare, morala-etica, se dovedesc a fi important de diferite. Morala este pasiva, mereu prezenta ca si gravitatia. Etica însă e activa, chiar dacă e mai ingusta ca morala, un codex de reguli de comportament ales corespunzător traditiei umane.
Acceptand abordarea data, formarea perechii de cuvinte, etica-morala, vom evidentia o alta pereche de cuvinte, derivata de la prima, programator-hacker. Programatorii sunt etici, hackerii…- morali! Aceasta coliziune se explica prin faptul ca în natura totul e util pentru miscarea ei spre perfectiune si numai omul divide anotimpurile în bune si rele, morale si amorale, de cultură si non cultura. În moralitatea naturii totul ce e posibil, este acceptat. Iar moralitatea omului, e numai o parte din ea, etica, sistem de reguli aliniat sistemului artificial de viată creat de om (case, drumuri, mancare preparata la foc).
Această relatie dintre doua notiuni, e dorita pentru insusire rationala de oricare om. Fiecare om vrea siguranta, previziune a viitorului. Iar, pentru aceasta e necesară ratiunea, cunoasterea integrata a ambelor notiuni: social si intim, deschis si inchis, morala-etica, programator-hacker. In fapt, acestea sunt niste echilibre, iar daca am nota centrul lor prin punctul de reper 0, am obtine triade de tip: da-0-nu; deschis-0-inchis, etc. Toate ele, in interiorul sau, sunt legate prin una si aceiasi relatie universala, 0, ca si corpurile noastre fizice legate de pamant prin forta de gravitatie.
Acum e clar de ce morala, de fiecare data „sufera”, cand este incalcata. Spatiul etic se largeste. Echilibrul, moral-0-etic, isi modifica structura, calitatea continutului. De este ea structura noua, o calitate mai buna sau mai rea – depinde de educatie, de intelectul, 0, centrul echilibrului social acceptat prin incredere (iratională). Iata si politicienii romani, condamnati, corupti si penali, sunt liberi (hackeri cu imunitate) si pretind la conducere cu tara, iar poporul ii alege (2 din 10; alti 6 nu participă la vot) „democratic”.
[In mitul biblic despre judecata lui Hristos, pe cine l-a eliberat poporul? Pe Iisus sau pe „hackerul” Baraba?. Sau, din alt mit, pe cat de educati pot fi oamenii ca sa creada ca femeia care a preacurvit (dar, s-a pocait, a spalat picioarele lui Iisus, le-a sters cu parul sau din cap), nu va mai practica aceiasi viata cu pacat. Cine s-ar casatori ( “pe viată”) cu ea?). Probabil, preacurvia facuta in gand, apoi practicata, materializata, nu mai poate fi corectata. Nivelul social initial al persoanei concrete, odata deformat, nu mai poate fi reprodus].
Prin comparatie, la fel, ca si echilibrele a doua cuvinte contradictorii sau complementare, numarul total de limbaje de programare pot fi prezentate ca echilibru, un sir de zeci de limbaje cu centrul de reper, 0, evidentiat ca C+ +.
Urmeaza: Infinit…5-4-3-2-1- (C + +) -1 2-3-4-5…infinit. Adica: matematic- (C + +) –liric; axiomatic-0-relativ. Aici, programul C + +, are functia de initiator al relatiei universale, Sursă reala de viata a celorlalte programe, axiomatice în cifre sau relative, lirice în cuvinte (stanga-0-dreapta).
Deoarece însusirea macar a unui limbaj de programare este dificila, majoritatea doritorilor de a sta pe Facebook, se folosesc de sistemul programat de specialisti: deschis-0-închis, da-0-nu, 1-0-0; activ-0-pasiv, artificial-0-natural. Fiecare utilizator reprezinta un centru, 0, al sistemului informativ, international. Egali între egali. Este normal, ca acest spatiu informational sa fie gestionat, curatat, pazit de specialisti, programatori si hackeri, constructori ai spatiului informational. Acest spatiu virtual e necesar tuturora.
Astfel, prin crearea relatiei universale dintre intelectul pasiv si activ sa creat un spatiu virtual de viata intelectuala al oamenilor care vor sa traiasca mult mai confortabil decat în viata traditionala. Suntem multumiti de prezenta pe net a echilibrului informational, 1-0-1, creat de programatori si hackeri, buni si răi (buni-0-răi; etici-0-morali). Acesti oameni dezvolta internetul, stau la paza acestui sistem informational, guvernează retelele de socializare. Problema hackerilor e în Educatia personalului uman.
Asa, Informatica a devenit o stiinta moderna, iar tehnologia ei pare ca nu mai are limite. Ceea ce trebuie de mentionat, e faptul ca intelectul pasiv si cel activ functioneaza prin doua limbaje de programare, complementare, pe care le cunosc doar specialistii in informatica. Un limbaj, e cel de centru, C + +, altul – oricare deviata de la centru (0-1). De ele se folosesc doar specialistii. Ceilalti, fiind non specialisti, se folosesc de comenzi simple: deschis-0-închis, 1-0-1.
Echilibrul intelectelor pe net poate functiona, numai, prin prezenta continua a centrului, 0, o clapa, care nu se găseste pe tastatura calculatorului. Asta, e vointa activa a omului si se numeste intelect. Notiunilor, deschis-inchis, le corespunde oricare simbol dorit, ales de intelectul uman. E clar, ca limbajul de programare folosit serveste pentru a crea canale de trecere a informatiei din limba masinii în limba omului (masină-0-om).
Astfel, intelectele servitorilor de intelect pasiv sunt intelecte active, traduse in potential posibil de utilizat prin limbajul vocal al servitilor. Ambele limbaje (servitori-0-serviti) au una si aceiasi structură: 1-0-1. De aici, si toate limbile lumii, ar trebui sa aiba o limba centrala care e cea mai simpla si accesibila in exprimarea adecvata a realitătii prin structura sa: 1-0-1. Adica: Infinit…5-4-3-2-1-0-1-2-3-4-5…infinit.
Intrebarea e, care sunt proprietătile structurale ale limbilor de dreapta si stanga. Oare limbile sunt divizate prin aceiasi forma, matematic-liric, ca limbajele de programare a calculatoarelor? Oricum, limbile omului sunt diferite una fată de alta, doar relativ traductibile: mai pasive si mai active, deschise si inchise, mistice si stiintifice, religioase si laice…
2. Intelectul pasiv si activ, complementar si contradictoriu, baza a eticii omenesti
Intelectul pasiv în absolut, apartine masinii. Masina nu are organe de simt, instinct, intuitie. Limbajul de programare central e unul singur, C + +. Dar, cine a programat intelectele oamenilor? Fiecare popor are o limba de comunicare, un sistem de coduri transmis din generatie in generatie. Aici, interpretarea posibilei constructii a intelectului national poate trece peste oricare imaginatie. Limba de comunicare e un product istoric, iar începutul fiecareia din ele poate fi numai presupus.
Cert este faptul, ca conglomeratul mondial de limbi, vii si moarte, reprezinta o sfera, in duh, intelect cu un singur inceput, un centru, 0, adecvat spatiului tridimensional, XYZ. Daca, spatiul tridimensional are pe axele sale vibratii de tip, 1-0-1 (stanga-0-dreapta), apoi si fiecare atom al materiei are, si el, vibratiile sale, electron-0-pozitron. Aceste oscilatii sunt adecvate spatiului tridimensional, sunt compatibile cu el. Si atunci, daca spatiul Si materia au aceiasi structura, apoi, si limbile folosite de oameni, ca sistem mondial de coduri ale comunicarii, ar trebui sa aiba aceiasi structura, 1-0-1. Cuvinte perechi, concrete, contradictorii (da-0-nu; alb-0-negru) si complementare (etic-0-moral, ideal-0-perfect, stima-0-respect, dragoste-0-iubire, etc.), suporta aceste structuri. Acestea sunt echilibre ale bunastarii psihice si logice. Aceste structuri, ar putea lucra la nivel general pentru toate limbile. Daca aceste lucruri ar fi cunoscute omului ca fiinta sociala, el, omul ar fi pe aceiasi faza cu natura. Dar, nu este! Toata istoria omului (ganditor!) e o istorie a razboaielor.
Si, in practica de viata a romanilor echilibrul notiunilor acestor cuvinte (gen: etic-0-moral) se ignora, ceea ce pare, ca romanul intentionat cauta… incompatibilitatea sa ca natura. In alte limbi, Si mai rau, perechile acestor cuvinte nici nu pot fi gasite deoarece la traducerea lor din limba romana nu se va evidentia un echilibru de tip, 1-0-1, ci, un singur cuvant, 1. (De exemplu, la rusi si maghiari, stima si respectul (stima-0-respect) nu formează o albie al relatiei spatiale (si relative) dintre oameni. Ambele cuvinte se traduc prin unul si acelasi cuvant unitar, punct concret: da sau ba).
Deci, complementaritatea (atractia, gravitatia) posibila dintre conationalii unui popor, cu limbaj format pe cuvinte binare, este un indice important în Educatie. El arata pe cat de adecvat naturii este acest popor comparativ cu alt popor sau al persoanelor cu limbaj fondat pe cuvinte unitare, pe un limbaj care in loc de complementaritate (atractie, gravitatie) ne propune contradictie (respingere, antagonism). Acesti oameni (chiar romani fiind) par a fi ne informati, ne educati sau… de alta limba, una tradusa de pe la popoarele prospere, „democratice”.
Pentru a penetra sfera limbilor lumii, ar fi bine ca cititorul să cunoasca “Cartea Creatiei” scrisa de Avraam. Anume, Avraam a creat alfabetul ebraic cu 22 de litere. Raportul matematic dintre numarul de litere din alfabetul ebraic si cifra sfanta 7, prin comparatie, sunt lungimea circumferintei si diametrul ei: 22/7=Pi. Pi =3,14 este o Constanta universala.
În limba ebraica e scris Testamentul Vechi, iar Testamentul Nou si Coranul sunt carti religioase scrise in limbi asemanatoare dupa structura. Limba arameica (22 de litere), greaca (24), araba (28) formeaza corespunzator cu fiecare din numerele 7,8,9, rapoarte apropiate de constanta universală Pi. Ce se va intampla, daca acest procedeu va fi aplicat asupra celorlalte limbi, non „sfinte”?
Daca acceptam notiunea cauzalitătii ca cauza, 0, si consecinta, 0, nastere si moarte, spatiu in care au loc toate procesele creatiei, apoi cifrele care umplu acest spatiu XYZ formeaza un sir finit din 10 relatii egale dintre ele: 0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0.
Nu e necesar de a cauta limbi care au alfabete cu un numar mai mic de 22 de litere. Asta nu e important pentru a construi un sir de limbi din care se va evidentia limba centrala, una asemanatoare cu limbile cartilor sfinte prin constanta Pi. Această limba, ar trebui sa fie corelata cu numărul 10, în calitate de lungime, diametru al circumferintei formate din numarul de litere a alfabetului sau.
Am constat ca limbile religioase au o structura simetrica, corelata cu cercul solar. Le vom numi limbi-toiag (sectiunea toiagului e un cerc geometric). Limbile cu structura polara, de obicei au alfabete lungi care, pentru a corespunde constantei Pi, cer folosirea diametrelor mai mari decât numărul 10. Asta, arata la non corespondenta lor spatiului dat, XYZ. Ele ies afara din spatiul cauzei si consecintei, nastere si moarte (0-1-2-3-4-5-6-7-8-9-0), si deci, sunt aparate ale unor limbaje de lupta permanenta, confuzie, depresie si stres, sursa a iluziei si groazei. Le vom numi limbi-sabie (sectiunea sabiei e polara). Scriem sirul de limbi:
…. Ebraica ( diametrul -7) – Greaca (8)- Araba (9)- Româna (10) -Turca (10, 2)-Chineza (10,2) – Japoneza-(10,2)– Rusa (11)…..Maghiara (15)….
Acum, putem sa ne dam seama de ce mai multe secole evreii, grecii, arabii si românii nu au dus lupte de cotropire a altor popoare, teritorii. Ele se folosesc de limba-toiag. Razboaiele le-au dus popoarele care au limbi-sabie, polare, cele cu diametrul circumferintei lor (număr de litere de alfabet), mai mare ca 10, indice al perfectiunii. Sirul de limbi ne va arata gradul de armonie si prezenta a cuvintelor binare, perechi, în calitate de sursa informationala de reper despre locul fiecărei limbi în sirul de limbi ale lumii.
Iar, Engleza, Franceza, Spaniola, Italiana, si Germana, etc, chiar daca au locul sau concret intre limbile greacă si araba, conform alfabetelor lor, oricum ele nu sunt limbi ale pacii, pasivitatii, asteptarilor, leneviei sau indiferentei, deoarece, simetria lor e în trecere de la diametrul 8 la 9 si de aceea, acest diametru fiind depasit, indiscret, creeaza prin cuvinte unitare (fara de pereche) o limba „deformata”. Practic, observam incomoditati psihologice, neliniste, intuitii puternice orientate spre a se activa, progresa, domina. Aceste limbi, ca si limbile sfinte, au structura de limbi-toiag, dar, cu sectiune putin asimetrica, cu spini, ghimpi. Poate chiar, structura de limbi-buzdugan, daca am da o astfel de imagine limbii italiene formata din zeci de dialecte (italiene) ale peninsulei date.
De ce a murit limba latina, daca ea a fost „sursa”, mama a limbilor lumii? De ce, mii de ani in urma a murit limba sanscrita, daca ea continea atatea cuvinte romanesti? Oare nu de aceea ca ambele limbi sau nascut ca limbi secundare, din… limba dacilor? Limba dacilor e mereu vie. Esenta ei nu este in cantitatea de cuvinte imprumutate, ci in structura ei trinitara, eterna, 1-0-1. Programarea intelectului dac, anume prin aceasta formula sa savarsit.
Probabil, „roua” limbii dacice nu e în numai 89 de cuvinte la care (ca sa vezi) nimeni nu mai pretinde (vezi, cartea „Roua limbii dacilor” de Constantin Parascan, ed. Panfilius, Iasi 2016) ci, în mai multe cuvinte (“un sirag nou de cuvinte”), daca s-ar insista la cercetari stiintifice cinstite. Dacii, stiau ca sunt nemuritori.
Iar, viata scurta a limbii latine si celei sanscrite a fost determinată de alinierea dorintelor oamenilor egocentrici unui spatiu de gandire incompatibil cu spatiul tridimensional si material al universului. E un fenomen care nu poate fi prescris limbii române (dacice). Incercarile „dacopatice” (vezi, „Dacopatia….” De Dan Alexe) ale unor eroi actuali romani, par a fi pe calea justa, daca metodologia aleasa de ei nu se va incadra în ramele demonstratiei stiintifice prin diferentiere autoritara, ci prin comparatie si asemanare naturala. Iar asta, deja e o stiinta paralela, una a axiomelor, extraordinara, imposibila neglijarii. Astfel, alaturi de „dacopati”, poate obtine o imagine fireasca stiintifica si Astrologia, si Yoga, non recunoscute inca ca stiinte de catre stiinta ordinara obisnuita.
Această abordare se confirmă de toate cartile sfinte. Ca exemplu: Ridica o piatra (1), acolo (0), ma vei gasi!(1) – a zis odată (în apocrife) Iisus. Vedem echilibrul: piatra-0-pamant; 1-0-1. Iar centrul 0, e functia Lui Isus, intelectul Lui etern numit Hristos (Subiect-0-predicat).
3. Integritatea, diferentierea si comparatia
Calatoria lui Magelan in jurul pamantului n-a adus emotii deosebite sihastrilor religiosi care meditau, de ani in sir, sub cerul liber. Prin comparatii, ei stiau ca pamantul nu este un vas plat instalat pe trei balene, ci, un glob care se roteste, graviteaza periodic în jurul soarelui. De demonstratii stiintifice ei nu aveau nevoie.
Asa, rezultatul muncii practice a omului activ si rezultatul muncii teoretice a omului pasiv, despre integritatea lumii omului (planeta Pamant), a fost acelasi. Asta e real, chiar, daca Magelan si-a putut anunta practica sa (descoperirea), iar sihastrii nu, deoarece ei a aflat-o prin credinta în zei, meditand. Astfel, doua stiinte se bat cap în cap. Una e activa, experimentala, iar alta pasiva teoretica. Nici una, nici alta, ele nu pot exista independent una fară de alta. E timpul sa ne intrebam, ce fel de stiinta mai este si asta. Cert este faptul, ca fundamentul stiintei ordinare obisnuite are un camp stramtorat de informatii imposibil de explicat pe baza logicii actuale. Alegoric spus, stiinta ordinara obisnuita ne servite cu cunostintele sale de pe un blid plat, sustinut de aceleasi trei balene: Academia, Religia si Politica. Consecventa în cunoastere ignora spatialitatea ei.
Nu toate cunostintele pot si trebuie demonstrate prin experimente. Axiomele integritatii acestei lumi trebuie acceptate ca inceput al oricarei cunoasteri. Asta e structura spatiului tridimensional. Asta e structura materiei. Asta este si structura informatiei creata pe un limbaj central, adecvat spatiului si materiei. Folosirea altor limbi, limbaje deviate de la limbajul central, 0, are scopul de a modifica modul de gandire, de a activa, aduna si imparti, diferentia si compara. Aceasta activitate se numeste viata. Iar, scopul activitatii omului este de a se localiza in centrul acestei integritati armonioase cu numele de viata. Omul, e cel care o pazeste, o creeaza, o perfectioneaza, o guverneaza. E lumea lui !
De aceea, daca programatorii intelectului pasiv, cunoscand doua limbaje de programare a masinii, central si lateral, au armonia lor sufleteasca perfecta, apoi, la fel se simt si cei, care cunosc simultan doua limbi: o limbă sfanta, limba-toiag ai alta limba, limba-sabie. Monolingvismul e o nenorocire pentru civilizatia moderna, iar promovarea paralela a două limbi-sabie e gresita.
„Practica bate gramatica!” Criteriu al adevarului e practica. Evreii si moldovenii din Rusia se simt comod, la fel ca acasa, ca si in oricare punct de pe glob. E un fenomen, care explica convingator bilingvismul ca conditie a armoniei psihologice si sociale, sursa, 0-1, a gandirii spatiale, generator istoric al exodului evreilor, grecilor, romanilor si arabilor prin lume. (Monolingvismul tiraspolean e în pierdere)
Prin analiza integrată a stiintelor faptice ajungem la concluzia ca alaturi de ele exista stiinte de rationament, absolute. Stiinta ordinara obisnuita in fapt nu este singura. Fiind relativa, experimentala si luptătoare pentru locul său sub soare, ea nicidecum nu pretinde la valoarea sa ca absolut si deci recunoaste ca reprezinta numai o parte din întregul conglomerat de cunostinte posibile, din cele infinite. Deci, campul cunoasterii stiintifice e folosit partial. Iar, din cealalta parte a campului, a informatiilor necunoscute despre univers, prin aplicarea Principiului bivalent ( stanga-dreapta, activ-pasiv, contradictoriu-complementar, general-concret, cifra-cuvant, etc.) apare inca o stiinta, una independenta, paralela, pereche. Ea, este stiinta extraordinara a axiomelor, a cifrelor generate de structura existentei spatiului, materiei si intelectului etern. Toate ele se supun triadei, 1-0-1.
Declarand ca „practica bate gramatica”, adica experimentul teoretic e mai presus ca teoria contemplarii meditative, stiinta obisnuita se reazema pe relativism, pe cunosinte temporare, non absolute.
Din cunoasterea absolutului insa apare structura triadelor, da-0-nu; cunoscut-0-necunoscut, iar locul omului e in centru, la frontiera Cunoasterii. Calitatea prima a omului activ e intelectul etern. El e bazat pe o cunoastere care nu ignora echilibrele firesti, alaturate de cele contradictorii: Da-0-Nu, Alb-0-Negru. Acestea sunt echilibrele complementare: etic-0-moral, stiinta ordinara-0-stiinta extraordinara; stiinta-0-Religie, Triada-0-Trinitate, Cifra-0-Cuvant, etc. Integritatea stiintei si credintei poate fi cunoscuta prin cercetarea structurii echilibrelor planetare si sociale. Triada, e instrumentul universal al cunoasterii, chiar, si în limbajul folosit la programarea vietii sale proprii, daca cititorul a avut norocul sa se nasca in albia limbii române.
Bineinteles, se vor gasi o multime de combatanti, cu pareri, opinii autoritare, puncte si unghiuri de vedere, etc., care vor spune ca „lucrurile nu stau chiar asa”. Fiind materialisti, crescuti in maneca stanga a echilibrului, materialism-0-idealism, simplitatea acestui adevar ii va irita, bloca. Pe partea opusa, pe alt mal al raului cunoasterii stau blocati in gandire islamicii radicali. Dar, intelectul etern nu poate fi ascuns. El e aici, in centrul oricarui echilibru: spatial, biologic sau social.
* * *
Două maini: stânga-0-dreapta. Un singur creier: activ-0-pasiv (destept-0-prost). Doua emisfere ale creierului: matematc-0-liric. O singura glandă pineala, „ochiul al treilea”care vibreaza în ritm cu planeta: destept-0-tare, destept-0-tare…. si nu ai unde sa te ascunzi. Saltul de Constiinta e aici. Ca în „Apocalipsa” lui Ioan Teologul: „…peste tot e Lumina si ziua, si noaptea”.
(Sursa-Facebook- Victor Deleu)