Explozia Big-Bang este o ipoteză prin care Știința explică apariția din nimic a Universului. Din nimic, conform Bibliei și Coranului, Dumnezeu a creat Lumea. Astfel, atât Știința prin ipoteză, cât și Religia prin revelație, exprimă una și aceiași atitudine față de apariția Lumii, una de CREDINȚĂ. Deci, noțiunea credinței integrate (adevărate) e duală. Două credințe, una-științifică, alta – religioasă, proclamă un singur început, Nimic.
Știința și Religia, Ateismul și Confesiunile religioase, conviețuiesc prin una și aceiași legătură, prin acel Nimic, 0, din care a apărut Lumea. Toate ele în perechi, două câte două, se alimentează una pe alta, se contrazic, se complementează, dar nu prin esența problemei lor, ci prin locul istoric și poziția lor de credință în fenomenul cunoașterii. Fără credință n-ar fi existat nici știința, nici ateismul. Iar omul, acum, ajuns la prosperitate socială poate alege în care compartiment vrea să trăiască ca duh (spirit, intelect), cel din stânga (știință) sau de dreapta (religie).
De aici, din necesitatea omului de a crea o lume a sa proprie, izolată de natură (case, drumuri, mâncare preparată la foc), și din necesitatea de a cunoaște sensul acestei existențe, apare intelectul care explică realitatea prin dividerea ei în trei concepte:
1. Realitatea unilaterală intimă, numai de stânga (convingerile proprii) izolată de dreapta (religie) sau altă realitate, numai de dreapta (viață de călugăr) izolată de stânga (știință);
2. Realitatea integrată la nivel social, irațională (fapt care se confirmă prin practică, prezența continuă a războiului și terorismului). Asta e activitatea socială laică (munca, arta) și activitatea religioasă (ritualul, tradiția);
3. Realitatea integrată la nivel socio-rațional e o realitate descrisă de cărțile sfinte (rai pe pământ), dar, o astfel de realitate, încă nu este asumată de Știința ordinară obișnuită. Astfel, raționalismul din viața omului contemporan este exclus. Iar introducerea raționalismului în societatea modernă cere Credința în rațiune și acceptarea unei științe noi paralele, pereche, Știința extraordinară a axiomelor.
Motivul? Știința ordinară obișnuită sa maturizat și nu mai poate exista singură, iar absorbția în sine a Științei extraordinare a axiomelor e imposibilă. Între aceste două Științe există o diferență importantă. Știința ordinară obișnuită e fondată pe practică și relativitate. Știința extraordinară a axiomelor, însă, pe absolut.
Ipoteza Big-Bang e una din acele axiome care confirmă realitatea prin noi explozii sociale continue. Procesul fizic e neplăcut, depresiv și stresant, dar el poate fi gestionat intim (non social) prin Saltul de conștiință. În rezultat, echilibrul psihologic al omului va fi altul, unul echilibrat prin cunoștințe echilibrate fondate pe noțiuni binare de orientație corectă.
Astfel, un segment important de cunoștințe raționale lipsește în fundamentul cunoașterii omului contemporan: Credința în rațiune și Știința extraordinară a axiomelor.
1. Prezentul continuu
O viață fără de războaie pare a fi utopică. Iar, la credință în posibilitatea de a trăi fără de războaie, știința contemporană încă nu a ajuns, măcar la nivel de ipoteză. (Ba chiar se susține, că “dacă vrei pace, pregătește-te de război”). Deci, o astfel de credință pusă sub fundamentul unui “Proiect global de pace” nici nu există. Problema nu se pune. Nu se crede.
Divizarea conceptului credinței în două părți: particular și general (om și Dumnezeu), pare că e stopată, chiar de la început. Credința în om și credința în zeu sunt tratate separat, ca credințe incompatibile. Punctul practic de comuniune pentru ca ambele credințe (în om și zeu) să fie unite într-o structură binară (echilibru comun), la nivel rațional lipsește. De aici, probabil, avem impasul social global. Iar, punctul de comuniune (om-zeu) sau de reper (particular-general) la nivel rațional nu e ascuns, ci aici, în centru, la frontiera contactelor celor două părți divizate din conceptul unitar despre credință, 1-0-1.
Vom insista că nici Știința ordinară, nici Ateismul științific, nu trăiesc în prezentul continuu. Prezentul continuu e o sursă a cunoașterii: cea ce a fost o secundă în urmă, deja e istorie (trecut-prezent-viitor; 1-0-1). A trăi în prezentul continuu ar însemna, a trăi integrat în spațiu, echilibrat și armonios. Dar nu e așa. Practica e alta. Gândirea promovată de știință e consecventă, liniară de la mic la mare, de la simplu la compus, de la problemă la soluționarea ei. Astfel, punctul de reper se ia arbitrar (de fiecare dată) ca unitate, de la un număr materializat (din trecut), la cel mai înalt punct al munților (munți naturali sau „munți” cuceriți de cultura umană).
Din start, se creează starea non convenabilă a concurenței sau contradicției. E un echilibru riscant și imprevizibil deoarece centrul, 0, e arbitrar, secund. Diferențierea conduce, iar asemănarea (echilibrul nativ) e ocolită. Analiza echilibrului este exclusă. Din aceste motive, fiecare participant vede echilibrul „real” al lucrurilor conform părerii sale (separate de integritatea lucrurilor), deci irațional. Omul crede în separatism, iar dacă mai știe ceva …. Oamenii nu se înțeleg între ei. Conceptul integrității lucrurilor le lipsește. Dialectica îi dezbină.
Omul crede în puterea materială (Înarmare!), care în fond nu e putere, ci o forță particulară necontrolată.
Așadar, Știința e lipsită de credința rațională în ceea ce face. Lucrurile ei bune sunt particularități ale unui întreg destrămat. Pentru ași uni creația sa, știința are nevoie de credința care ar genera un Plan al unității armonioase, iar acea credință se numește Credință în rațiune.
Credința în rațiune trebuie formulată cumva, dar, nu de sus, de un om concret geniu, un zeu, ci de jos, de fiecare om în parte, prin iscusința sa proprie de a crea echilibre personale cu centrul, 0, cel adecvat centrului prim al Exploziei Big-Bang, cel care e prezent continuu și creativ. Centrul oricărui echilibru va fi mereu prezent și continuu, deoarece are un început venit de acolo din, 0, Nimic din care a apărut această Lume și mai continue să apară. Există etern.
2.Viața religioasă și laică
Lumea a apărut din nimic, iar asta nu înseamnă că procesul s-a terminat. El mai continue. Fiecare parte din univers, se dezvoltă: erupe, arde, se divide și se unește, dar asta nu e o forfotă, haos, dacă se acceptă corect începutul, 0, prim în cunoașterii. Extrapolarea punctului de început ca Explozie Big-Bang, are o vastă importanță pentru unitatea conștiinței și cunoștinței oricărui om.
Lumea e creată din nimic. Deci, omul religios care crede în lucruri absurde nedemonstrate (nașterea din fecioară), crede nu numai irațional. Fiecare om crede și în rațiunea științifică a lucrurilor inventate. Chiar, dacă nu a ajuns să le înțeleagă calea (misticismul) sosirii lor. E convenabil. Prin aceste lucruri oamenii se unesc pentru a trăi mai prosper. Credem.
Viața omului e divizată în două: una religioasă, intimă (individuală chiar și în ramele unei confesiuni), alta – laică, socială. Firesc, și limbajul acestor două vieți paralele e diferit: limba religioasă, limbă laică. Iar limbile laice sunt limbi și ale oamenilor de știință. Deci, anume prin aceste limbi va trebui de formulat o credință nouă, Credința în rațiune. Fiecare om, independent de crede în zei, are o activitate binară, în spațiu ateist (social) sau cel religios (intm).
Să ne folosim de faptul, că psihologia omului poate fi tratată binar: intimă și socială. Fabrica comportamentului uman se află acolo, în intimitate. Adevărul se naște acolo, „în lacrimi și geamăt”. Explozia informațională creează migrația popoarelor, iar frâna în calea lor, gardurile, poliția, armata, sunt insuficiente. Modul lui de gândire nu mai poate fi controlat prin „distracții și pâine”, cuvinte și bunuri, frică de moarte. Diferite moduri de viață sunt incompatibile.
Amestecarea diferitor popoare cu limbi diferite cu scopul (democratic) de a obține același comportament comun (civilizat), însemnă crearea unei forfote necontrolate. Controlul social, prin frică nu mai poate fi efectiv. Teroristul nu vrea (nu poate) să trăiască în condițiile date. Rădăcinile terorismului se creează prin folosirea unei limbi proprii prime, solitare, aparat al cunoașterii unilaterale, pe fragmente. Intimitatea teroristului e contemplată în sfera socială. Centrul 0, dintre noțiunea binară, intim-0-social, în care e crescut el, lipsește. Starea lui psihică e depresată.
Dacă limbile laice ar putea fi aduse la unul și același Numitor comun, apoi, și Credința în rațiune va putea aduce oricare din confesiunile religioase la unul și același Numitor comun. Cuvintele cheie ar putea fi, intim și social, eu și societatea, om și Dumnezeu. Ceea ce îl unește pe om de univers e intelectul lui, 0, capacitate de a crea echilibre ca el. Dumnezeu a creat o lume naturală prin legi de raționament. Omul, creează o lume artificială prin legi faptice. Legile ar trebui să fie aceleași, dar omul nu a ajuns încă la desăvârșirea sa. Atunci, el va trebui să însușească triada calitativă, 1-0-1, unde în structura cantitativă, raționament-0-faptă, centrul 0, reprezintă nivelul intelectului lui.
De aceea, centrul, 0, al echilibrelor create de om trebuie să coincidă cu centrul 0, prim. (cauză-0-consecință). Atunci, echilibrul material va satisface necesitățile trupului, iar echilibrul cuvintelor folosite, echilibrul sufletului. Iar sufletul, pare a fi creat din spirit și intelect, intuiție și logică (spirit -0-intelect, intuiție -0- logică).
Așa, evidențierea perechilor de noțiuni prin forma triadei, 1-0-1 ne aduce conceptul Principiului bivalent al echilibrului: cauza și consecința, primul și ultimul, stânga și dreapta. Aceste echilibre pot fi numite celule ale intelectului, monade spirituale, cărămizi elementare, Atomi intimi ai intelectului uman.
Dacă am nota prin 0, primul nivelul al intelectului uman, am obține un concept integrat, atom al intelectului: intim-0-social, irațional-0-rațional, islam-0-știință, religie-0-știință. Unitatea cognitivă, irațional-rațional, obține direcția liniară, istorie, început și sfârșit, se manifestă ca noțiune integră, deci binară ca și noțiunea, concret-absolut. Chiar și conceptul filozofiei materialiste obține echilibrul său pentru dezvoltare, materialism (concret) – idealism (absolut, absurd), materialism-0-idealism.
Dar, care e nivelul intelectului omului modern? Dacă intelectul, 0, se va trata ca nimic, însemnă că legătura, -0-, dintre noțiunile binare, de mai sus, nu sunt valide. Și atunci, fiecare fragment al noțiuni binare se va folosi unilateral, fragmentat. (Asta există ca normă). În așa condiții echilibrul, intim – social, nu se creează la modul rațional. Și atunci apare întrebarea: ce e primordial? Intimul sau socialul? Deoarece acest echilibru, intim-0-social, nu e studiat, astăzi lucrează numai credința irațională, religioasă a omului umil. (Cred, pentru că e absurd!).
Astfel, gândirea efectuată prin fragmentele Celulei (atomului) intelectului e problematică. Nu toate cuvintele sunt conștientizate ca perechi (tip: stânga-0-dreapta, morală-0-etică, perfect-0-ideal…) Nu toate cuvintele sunt direcționate corect (particular-0-general; dragoste-0-iubire; intim-0-social). Deci, echilibrul între credința intimă și știința socială (cred-0-știu), la nivel conștientizat, nu se formează. Avem un Impas! Dacă acest impas nu e trecut la momentul educației de acasă și școală, atunci, odată cu explozia informațională, el se dezvoltă peste tot în lume. (Apocaliptic.)
Oricum, fiecare societate are nevoie de armonie, dinamică, viață. Astfel, Ateismul va trebui să admită Credința în rațiune în calitate de sistem absolut (de la 0, la 1), parte intimă precedent a Științei, 1. Atunci, intelectul va căpăta valori mai mari de 0, (0-1-2-3-4-5-6-7-8-9). Iar știința, va genera un echilibru social adecvat naturii, unul care nu stopează viața prin războaie. În alt mod avem ceea, ce vedem. La nivel Mondial, conștiința e în criză. Valoarea intelectului uman nu are o mărime conștientizată, ci se manifestă numai la nivel intuitiv, irațional, fluctuează haotic, 0-1, 0-1….. Explozia Big-Bang, continuă fizic, faptic, teroristic.
Așa dar, Ateismul actual e o utopie. El nu poate extrage din „absurditatea” religiei absolutul, armonia universală. Deci, Știința ordinară nu poate elabora și un “Proiect global de pace”. Ea nu crede în rațiune (Goana înarmării continuă). Iar, prototipul Științei actuale (științelor sociale) se află în „Apocalipsa” Sfântului Ioan Teologul. Numele ei e „Femeia desfrânată”.
Iar până la însușirea acestor axiome, Lumea omului mai continuă să rămână o lume a războaielor, fricii, invidiei, corupției și urii.
3. Credința islamică
Odată cu apariția Sfântului Coran, ciclul cunoașterii revelate s-a terminat. Muhamed, pace Lui, e ultimul profet care a putut reține în minte textele revelate și transmite altora. Coranul-ultima Carte sfântă. Cuvintele Creatorului, adresate profetului „Scoală-te și scrie!”au fost și mai târziu „auzite” de oameni, dar acele revelații nu erau iraționale, ci, deja raționale, de Știință. Această stare de intelect, care e mai puternică ca purtătorul lui, a atins-o și pe Elena Blavatschi , cea care a organizat societatea internațională „Teosofia” și a scris „Doctrina Nouă”. Această stare de intelect a atins și mințile savanților (Tesla, etc.), scriitorilor și poieților iluștri. E imposibil să nu te supui acestei forțe divine, să nu slujești ei.
Unii scriitori declară deschis că își fac creația sa nu din dorință, ci, din necesitatea internă, pentru a nu „exploda” fizic. Iată, încă o dovadă că exploziile Big-Bang, continue și la nivel creativ, cel al intelectului. Iar, fiecare Carte sfântă a fost o explozie a spiritualității. „Explozia Big-Bang”, islamică e una din ele.
Dacă, Elena Blavatschi căuta metodele îndumnezeirii omului pe calea cea tainică, irațională (Uitați-vă, cât timp irosește omul (25-30 de ani) pentru a deveni om cult! ), în urma căreia ne-a lăsat mii de materiale aflate în cercetare fără de răspuns, apoi, Doctrina islamică, se dovedește a fi acea ultimă confesiune religioasă, care, pentru a deveni om, încadrat în cerințele Creatorului, e suficientă numai poporului arab. Poporul arab e perfect prin credința sa.
Coranul, scris în limba arabă, se memorizează complet. Omul, devine tratat ca perfect, iar, ritualul circumciziei și semnul semi luna, confirmă fizic și simbolic acest concept. La nivel irațional. Crede! Și acest adevăr nu poate fi combătut nici prin una din alte confesiuni religioase, nici științific. Unitatea credinței iraționale și raționale încă nu e elaborată.
Știința ordinară e slabă. Ea nu pretinde la adevăr absolut. Totul e în transformare. Și…se auto izolează de cunoștințele revelate iraționale, chiar de le admite și se folosește local pe ale sale în calitate de ipoteze extrapolate, de credință în rațiunea lor. Prin acele ipoteze se explică logic unele fenomene ale naturii. Una din ele e lărgirea Universului. Nu a ajuns încă Știința actuală la formularea noțiunii de Credință în rațiune. E clar de ce. Știința ordinară se sprijină pe materialism, concept filozofic despre Început. Asta e intimitatea Științei. Ea, e separată de Religie.
În Islam însă, intimitatea omului se unește cu socialul, Religia cu Științele sociale (legile de stat), ambele noțiuni se unesc în una, devin contemplate spiritual într-o singură unitate, 1. Echilibrul, intim-0-social, 1-1, lucrează prin constrângere și bine în lumea arabă, în limba lor, dar, acea constrângere e problematică pentru lumea occidentală. Femeile trebuie să poarte văl, iar în zilele de Ramadan nu poți ziua mânca în văzul lumii. De aici, pare a fi deformat și echilibrul, spirit-0-intelect, 1-1. O noțiune se confundă cu alta. Și atunci, cum poate să lucreze ideea democrației americane în condiția amestecului de popoare?
Vălul islamic (plăcut Lui Allah, pace lui!), are o importanță binară. El nu numai recuperă pierderea din intimitatea religioasă afișată în public de musulmani, prin acoperirea corpului fizic, dar, preîntâmpină și sfârșitul acestei lumi vechi. Asta se va întâmpla atunci, când omul va deveni desăvârșit „la chip și asemănare” cu Creatorul său (vără văl). Iar pentru asta e nevoie de Credința în rațiune. Trinitatea creștină e Triadă: Tata-Duhul Sfânt-Fiul (1-0-1). Reconsiderarea cifrei 0, e necesară: Nimic și Tot. Duhul rațional al unității de bază în cunoașterea lumii, Triada, e prezentă și sub „vălul” cifrelor 9, 19, 81, 99 ale Sfântului Coran.
În viziunea islamică, dreptul la libera conștiință se încalcă din ambele părți. Ei, islamicii sunt indignați de vederea a părților de corp dezgolit (picioare) în stradă, occidentalii – prin confundarea persoanelor acoperite cu văl. E femeie sau bărbat? E cu bombă sau fără?
Acest impas nu poate fi rezolvat pe calea științei obișnuite. Tradiția religioasă nu va dispare din frică față de forțele polițienești ale Statului represiv. Perfecțiunea islamică trebuie explicată științific și folosită în Educație. Pentru acest lucru ne poate servi Știința extraordinară a axiomelor și Credința în rațiune.
4. Structura Coranului
Se vor găsi o multitudine de surse informative despre faptul că Coranul are o structură cifrată, matematică. Numerele, 5, 9, 19, 18, 81, 99, sunt tratate ca sfinte. Pare, că și lumea e creată din cifre. Și Iudaismul, și Creștinismul, se sprijină pe cifre: dumnezeu în trei fețe, trinitatea, crucea, sfeșnicul. Numerele: 3, 5, 7, 9, 10.
Dumnezeu, înseamnă iubire (islam). Iar iubirea e armonie, cântec, vibrație, tremur, „explozie”, 1-0-1, spirit de legământ, unitate. Nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu, iar ca să-L cunoști e posibil prin fapta Lui, prin creația Lui. Dacă lumea e creată din nimic, iar acea explozie Big-Bang, e un portal de intrare a Lumii lui Dumnezeu, apoi formula matematică a vibrației, 1-0-1 e o axiomă pe care n-o poate ignora nimeni.
Anume, arabii ai descoperit cifra 0. Dar iată, economic prin însușirea matematicii arabe, anume Occidentul a prosperat. Această proprietate a cifrei, 0, descoperită de arabi va trebui să unească gândirea contemporană și în știința arabă actuală, și în tratarea corectă a Coranului. Cifra, 0, are proprietăți binare: 0, nimic și, 0, portal, sursă a cunoașterii, a redeschiderii divinității pierdute a omului. Să încercăm.
Cer și pământ, pasiv și activ, naștere și moarte….. Aceste perechi de cuvinte sunt separate de noi. Așa! Sunete… Să folosim intelectul nostru. Structurate, aceste noțiuni sunt echilibre: cer-0-pământ, pasiv -0-activ, naștere -0- moarte, iudaism-0-islam. Fiecare din noi e centrul acestor noțiuni. Asta e viața noastră, lumea noastră. Noi suntem în centrul ei, ca intelect, spirit, duh.
Deoarece vorbim de religii, am putea diviza toate confesiunile religioase în două grupe: pasivă (budism, hinduism,etc.,) și activă (iudaism, creștinism, islam).(Atomul „indivizibil” al cunoașterii : pasiv-0-activ)
Religiile active au adus mai multe transformări sociale ca cele pasive. Dacă iudaismul e prima confesiune religioasă și are numai câteva zeci de milioane de enoriași, apoi creștinii și islamicii au fiecare mai mult de câte trei miliarde de enoriași. Iar numărul de oameni de pe planetă e de aproximativ 7 mlrd. Deci, formula matematică 1-0-1, pasiv-0-activ, 1 mlrd-0-6 mlrd, lucrează. Putem cunoaște integrat și gândi spațial. Aceasta e realitatea. Iată, că ne-am aranjat mintea cu religiile. Ne putem găsi și noi locul său, ca pe o hartă. Suntem din cei mai activi. În triada, iudaism, creștinism, islam (iudaism-0-islam) creștinismul are rolul său, 0, Sursă de intelect al echilibrului social.
Așadar, structura Coranului ar trebui să ne trezească. Această Carte sfântă n-a apărut pentru a distruge echilibrul părții active a credinței în un singur Creator, ci, pentru a o consolida. Credința în zei poate fi și rațională. Creștinism-Iudaism-Islam, e o altă triadă care vine de la aceiași structură a vibrației, armoniei, iubirii (islam), 1-0-1. Probabil, aici se va înțelege nu numai harul, karma islamului (iubirii), dar și poziția centrală în religie a iudaismului (creștinism-iudaism-islam). Lumea este condusă de către evrei și statul Israel, prin Iudaism, o promovează fățiș și faptic oriunde. Asta irită arabii.
Prin aplicarea atomului cunoașterii, 1-0-1, creștinism-0-islam, fiecare din noi poate contribui la același lucru, dacă dorim să creăm un viitor armonizat. Cuvântul Israel provine de la Isra-El, calea spre Dumnezeu. Deci, pentru a conduce cu lumea nu e numaidecât să fii evreu. Odată ce cunoaștem construcția templului divin, Triadă-0-Trinitate, „piatra abandonată din greșeală de zidari”, vom folosi Credința în rațiune. Ateismul social și religia intimă obțin un nivel de intelect mai înalt, demn de a fi dăruit lumii în numele păcii, armoniei sociale și prosperității, tuturor.
Soare și pământ este și în Africa. Dacă se dorește islam și văl pe față, e treaba acelui popor în țara lor. Occidentul poate să intervină cu ajutoare economice, dar, nu va primi un amestec de noțiuni intime și sociale în viața sa privată (La fabrici, nu vom opri producerea, catena tehnologică, pentru rugăciunea de prânz!). Nu e posibil de confundat luna cu soarele. Fiecare la locul lui, la timpul lui.
„Explozia Big-Bang” islamică mai continuă. Terorismul va mai continua. Cauza, am determinat-o mai sus: intimul se confundă cu socialul, stânga cu dreapta. Democrația actuală nu poate echilibra situația dată prin metode fizice, decât prin crearea de ziduri. Iar metodele intime ale gândirii pentru a crea echilibrul, intim-0-social, cere cunoștinței noi, explozii mentale noi (o Paradigma nouă), un Salt de Cunoștințe. Reconsiderarea cifrei zero și determinarea individuală, în taină, care ne este nivelul de intelect, e la ordinea zilei. Trebuie s-o facem ori nu?
(sursa Facebook)