Om la 40 de ani…cu multiple probleme de sănătate. Una dintre ele este hiperacuzia. A doua este o cădere nervoasă care l-a ținut în spitalul de psihiatrie 30 de zile.
După ce a ieșit din spital, vine acasă să își continue traiul. Nu are serviciu pentru că nici statul dar nici vreun patron nu l-a angajat în ciuda rugăminților.
Ce să facă? Unde să se ducă? Înafara țării…exclus. Tratamenul trebuie luat permanent, altfel riscă să intre din nou la nebuni. Cu părere de rău, vrând nevrând trebuie să-și facă un ajutor social.
Incepe circul. Nema ajutor, pentru că bietul om are de la părinți două hectare de pământ și primarul crede că e de ajuns ca să trăiască. Primarul crede că un om a carui două hectare sunt date în arendă și ia de pe ele doar 800 de lei anual, e de ajuns sa-și plătească datoriile.
Datorii la primărie mai întâi. Primărie care îl sufocă aproape zilnic cu plicuri în care e anunțat ca să-și plătească taxele și impozitele pe acele două hectare. Deci ce ia pe mere trebuie să dea pe pere.
Necăjit, își schimbă domiciliul în alt județ. Se pare ca primăria de acolo este un pic mai înțelegătoare și-i dă o amărâtă de indemnizație de 270 ron.
După un timp…se întoarce la locul natal. Loc pe care nu vrea să-l părăsescă sub niciun chip. Loc unde s-a născut, a trăit, a iubit. Loc unde și-a înfipt puternic rădăcini. Locul unde va încerca cu cei 270 de ron, cu care se va hrăni, plăti Enel-ul și alte servicii.
Anul acesta, primăria a trimis din nou acel plic. Plic primit chiar în ziua sfintele Paști.
Vă anuțăm că figurați în evidențele noastre cu suma de 1400 RON, suma reprezentând taxe și impozite pe terenuri intravilane și extravilane. (…) În caz de neplată în termen de 30 de zile de la primirea înștiințării, suntem nevoiți să aplicăm recuperarea sumei prin reținerea produselor din pământul deținut.
Adică nenorociții vor să-i ia și bruma de arendă care are dreptul și să-l lase complet sărac. Să nu mai poată crește un pui, un porc sau alte orătănii. Să nu își mai poată face nicio amărâtă de mămăligă.
Dar el, săracul, continuă să reziste. Nu se dă bătut și nu pleacă nicăieri. Rămâne aici, unde s-a născut si a trăit până să vină la conducere acești nemernici care fac propriile legi în primării. Care nu se uită că ești la fel ca ei, cu două picioare și două mâini. Sau poate ei sunt mai diferiți, au mâini mai lungi să poată băga mâna până la umeri.
# Rezist în România.