Noi, vrem o nouă clasă politică. O vor toți. Chiar și cei mai vechi politicieni. Dar, nimeni nu poate evada din trecutul său. Nimeni nu poate evada din istoria noastră. Acest adevăr se confirmă zilnic. Uite, cât de ușor a fost de convins România să aleagă aceiași platformă politică, același partid: PSD. Oare, asta e o nouă clasă politică?
Am fost martori oculari la un show nemaivăzut. Scopul jocului era o nouă clasă politică, dar, imediat au intervenit…. magii. Îndată, noi toți, am devenit spectatori ai altui show. Toate aplauzele au fost date lor. Continuăm să trăim în aceiași istorie, românească. Oare, nu cumva ea e născocită și controlată virtuos de cineva?
Dreptul firesc de participare la conducerea țării prin vot și muncă a fost înlocuit cu promisiuni, cadouri electorale. Chipurile, exista calea ușoară: tăiem taxele, ridicăm salariile.
În agonia menținerii puterii, Dl Tăriceanu, a atins revelația. În unul din discursurile sale a pronunțat ceea ce nimeni nu s-a mai încumetat să pronunțe, după intrarea României în UE: suveranitate, independență, identitate națională…. Astfel, s-a creat românilor o atmosferă a demnității, ceva cald, plăcut și destoinic pentru om, dar, cu părere de rău, fără fundamentare a intenției sale.
Dorințe, doar asemănătoare, au mai fost. Dar, ceea ce se pronunță de un Președinte de Senat, nu poate fi lăsat să treacă neobservat, pe alături. O schimbare a prestigiului țării e prea neașteptată, prea atractivă.
Cunoscând practica de 27 de ani a social democrației în România, este ușor de conclus că ceea ce a adus „noul” PSD e numai forma de plată a votului, cadoul electoral. Acum, în loc de mălai, ulei, zahăr și bani, românii au primit promisiuni fabuloase. Și atunci, cum se va împlini revelația D-lui Tăriceanu, ridicarea prestigiului României în ramele UE? Trebuie să existe o explicație, chiar dacă premizele politice, economice și financiare ale României încă nu sunt formulate pentru a pune pe umerii țării haina demnității, respectului și exemplului internațional.
Ar fi naiv să credem că odată cu „noua” guvernare, industria devastată în primii ani de guvernare a PSD va începe să funcționeze. Că muncitorii calificați, vor fi produși ca pe conveier. Că 4 mln. de români plecați din țară vor reveni. Că cele 40% din terenurile agricole vândute…. Că pădurile defrișate …. Aceiași – despre rezervele de petrol, gaz, metale…
Ceea, la ce va fi capabilă România, ar trebui să apară ca ceva nou, inedit și util nu numai pe plan intern, dar, și pe planul extern. Istoria României va trebui să dea lumii o nouă sclipire, un nou sens al existenței Statului român, un adevăr. Nu cumva despre asta ne vorbește Dl Tăriceanu?
Lumea se schimbă, iar ceea ce e nou, nu poate avea numai indici materiali. În materii fizice, concurența e prea dură pentru o țară ca România, descalificată de comunism. În mrejele acestei mentalități comuniste se zbate, chiar, și așa țară imensă ca Rusia. Va trebui de adus lumi actuale un Concept nou al integrității ei și echilibrului. Iar acest început nu trebuie căutat la personalități, la cineva prea luminat, prea deștept, prea sfânt, ci, în istoria “magnifică” născocită despre români, o istorie din care dorim să evadăm pentru a crea o nouă clasă politică, dar nu putem. De aceea e necesar de început de la sine, de la propria istorie și de la istoria acestui pământ.
1.Relația
Și așa, participarea la vot, la alegerile parlamentare recente, a fost de aproximativ de 40% din populație. Împreună cu PSD, proaspătul partid ALDE face o majoritate și un guvern care va conduce cu România pe fondalul social democratic. Liberalismul – exclus. Prea slabă e vocea ALDE, alături de un PSD puternic, pentru a duce drapelul libertății și participării unanime a poporului la conducere cu Statul. Votul, deja a fost dat. Încrederea pe 4 ani – acordată. (Călăreții au descălecat, deja, la Palat)
Suntem la momentul înțelegerii celor întâmplate, adevărului. Așa, va trebui să revedem, revizuim, noțiunea de relație. Să analizăm putința de a influența majoritatea PSD din noul Parlament pentru a crea un echilibru real necesar românilor ca respirația vitală. Odată cu votul dat, relația partid –popor n-ar trebui să se întrerupă, dar, anume acest lucru se întâmpla cu PSD. Asta e istoria acestui partid. Relația dată, trebuie explicată.
Totul ce e în univers e susținut de o relație unică universală, neîntreruptă. Această relație e garantată de echilibrul planetelor pe cer, o structură formată de două forțe, respingere-0-atracție, contradicție-0-complementaritate. Pare că pe pământ, în copie, aceiași relație e prezentă în toate procesele fizice, chimice și biologice ale naturii. Nu, și în cele sociale și psihologice.
În natură nu există fenomene bune sau rele. Toate anotimpurile sunt utile omului pentru a crea un echilibru sănătos, viabil. Treaba omului e numai de a recunoaște legile universale ale naturii în mușcarea fizică a corpurilor cerești pentru a le reflecta ca structură intelectului înalt de om, ființă gânditoare. Dar, cu părere de rău, capabilitatea omului de a se vedea integrat în natură scade din generație în generație, de la un progres la altul, de la sabie la tun, de la pistol la rachetă atomică. De la o formație social politică, la alta.
Astăzi, avem o societate de oameni care se divid între ei ca niciodată: puternici și slabi, bogați și săraci, deștepți și proști. Partea intermediară, înțelepciunea, dacă există, apoi, asta e o noțiune închisă, locală, o fluctuație dependentă de educația prin diferențiere a elevilor.
De aceea, relația dintre oameni e creată consecvent pe discreție. De la un om la altul, de la un grup social la altul, de la o țară la alta. Iar în rezultat, se creează o structură formată pe principiul DOMINO. De aici, și istoria omului e o istorie a războaielor. Iar, cel de al Treilea război mondial deja e aici, ca început-fluctuație, domenii separate în atacurile teroriste. Ele, apar tot mai frecvent.
Numai că, Știința sa dezvoltat. Aceste lucruri pot fi explicate. Acum, adevărul lipsei echilibrului social poate fi sustras din oricare activitate a societății moderne.
De exemplu, la alegerile parlamentare recente, echilibrul social real nu este cel format din cele două părți: 51% -0- 49% (pe de o parte: voturile PSD ȘI ALDE, iar, pe de altă parte voturile partidelor contrapuse complementar). Există potențialul forței a Treia. Acest adevăr, descoperă falsitatea „jocului politic” și regulilor democrației actuale românești. Iar, lucrurile sunt spuse pe față, cu numele de joc (joc!), chiar de însuși politicienii. Ca să vezi, propaganda politică, PSD, promovează acest joc ca adevăr absolut, închide ochii alegătorilor și ai săi proprii, de asemenea, creând o iluzie comună, poveste.
Echilibrul real, fără contestații din partea PSD al votului dat de români, e următorul: 20%-0-80%. Se vede, PSD e susținut de fiecare al 5-lea român. Numai o cincime! Aceasta e „proporția covârșitoare” a PSD? Cele 80% din populație se divid în participanți activi, 20% , și pasivi – 60%. Oare acest număr, 60% din populație, nu e cea mai importanță forță politică a României?
Constatăm, că avem un echilibru aproape de ideal: 20-60-20. Dar, e imposibil de a trata 60% din populație ca activitate, 0. Partea pasivă a populației nu poate fi tratată ca inexistentă. Iar non participarea ei la jocul politic n-o poate scoate, n-o poate abandonă din societatea noastră. De aceea, relația partid – popor trebuie să lucreze neîntrerupt. Fapt, care… nu se confirmă.
Iar, revelația Dl Tăriceanu, va trebui să se manifeste în lucrul său de Președinte de Senat. Una și aceiași relație universală continuă dintre oameni, se va crea nu numai în spațiul parții active, ci, și pe fondalul părții pasive, non participante la vot. În alt mod, se trăiește în iluzia creată de lipsa bunului simț. Ori, poate, de lipsa de cunoștințe ale structurii echilibrului social românesc? Oare, nu cumva trăim pe un butoi cu pulbere?
2. Calea ispășirii
O viziune a omului simplu nu poate pătrunde în toate culisele creației legilor statale. Asta e o muncă a oamenilor puternici, bogați, deștepți și bine informați. Plătiți! Oricum, legile faptice românești nu corespund celor de raționament, iar raționamentul e simplu: nu avem echilibru, liniște, se trăiește în teamă pentru ziua de mâne. Câmpul legislativ al Statului român e deformat. Omul simplu (20% din votanții totali) credul, are destulă inteligență de a mai aștepta, crede în Senat. Ceea, ce e elementar vizibil în starea actuală a politicienilor români e relația lor discretă cu partea pasivă (non votantă) a poporului (60%). În această relație se întâlnește indiferența, apatia, neîncrederea, disprețul și chiar ura. Acest fapt, nu mai poate fi neglijat. Nu se votează…. Asta înseamnă că ierarhia, structura socială a scării politice PSD nu este recunoscută și nici respectată.
Dorel face răvagii! Șoselele noi, crapă. Instituții de cercetare științifică insuficiente. Calitatea muncii necontrolată. Educația, joasă. Iar corupția masivă, confirmă acest fenomen ca criză a conștiinței moderne. Noțiunea de ierarhie, ca orientare socială a martirilor în societate, oameni eroi ai timpurilor noastre, este demontată. ( De sus până jos, o țară de ticăloși…).
Compararea celor două echilibre formate pe participarea la vot a 40% din populație, unul al „jocului politic”: 52%-0-48 % (20-0-20) și celălalt real: 20-60-20 (20-0-20), va trebui să trezească bunul simț al deputatului PSD. Ceva deosebit de important e pierdut și nu va aduce regula în situația dată. Pasul se bate pe loc de 27 de ani. Probabil, sursa creației nu sunt doar banii investiți, ci… CADRELE. Cadrele, întotdeauna au decis tot! Care cadre ne decid viitorul, acum?
Un precedent național important, l-a creat chiar Gigi Becali: A dăruit unei familii sărace o casă cu curte și totul necesar pentru o viață prosperă, super modernă. Iar, peste 2-3 ani, totul a fost vândut de noii proprietari, până și geamurile de la casă. Acest caz e tipic pentru mentalitatea românească. Oamenii nu au nevoie numai de bani „în buzunarul său”, așa cum cred liderii PSD, ci, de altceva…. (nu pește, ci, undiță), demnitate, libertate, independență, suveranitate și identitate națională. Educație! Poate revelația Dl Tăriceanu, odată pronunțată, va deschide această taină. Să sperăm! Oare, „cadrele” noului legislativ, vor arăta calea ieșirii din acest impas? Mă îndoiesc.
3. Impasul și exodul
Oricum, nimic nu se face de sus dacă nu există cerința de jos. Și, dacă rugăciunea românului către cer, forța divină, nu atinge totdeauna scopul lui, apoi, cele ce se petrec în România sunt conduse de o altă forță care nu poate fi ne respectată. Potențialul poporului! El e neglijat de la anul 1989, încoace. Vreau să aplic, aici, rezultatul colectării semnăturilor pentru a schimba Constituția României prin precizarea noțiunii de Familie.
Aici, numărul de semnături e aproape de cele 3,0 mln. de voturi date PSD –ului la alegerile parlamentare. Au fost colectate 3,0 mln. de iscălituri pentru a introduce în Constituția României noțiunea de familie ca celulă socială inițiată de un bărbat și o femeie. Cerința poporului e simplă, dar, pe cât de preparați (onești) sunt liderii PSD, pentru a respecta cerința românilor?
Mai mult: Senatul românesc a primit și o scrisoare de susținere din partea unui grup de senatori americani. Se vede, că democrația americană nu e suficient de perfect formulată prin folosirea aparatului lingvistic englez. Intuiția totdeauna e mai sus ca logica și, din aceste motive probabil, congresmenii americani sunt în căutarea soluționării corecte a problemei minorităților sexuale. Scrisoarea americanilor are scopul de a încuraja purtătorii de alte instrumente lingvistice (limba noastră, cea română), în analiza fenomenului minorităților sexuale.
Pentru a le tăia pofta celor care discuta pe această temă delicată apelând la „cultura” populației țărilor dezvoltate industrial, va trebui să intervin cu material științific, dovada lipsei de cunoștințe în mentalitatea omului modern (păcatul neconștientizat).
Un segment important de cunoștințe a fost „pierdut” de primii oameni care au formulat fundamentul Științei ordinare obișnuite. De aici încolo, cred, că va trebui de folosit toate noțiunile necesare pentru a formula conceptul (conceptele) echilibrelor psihice care ne mențin viața. Locul fiecăruia din noi, ca intelect, e în centrul oricărui echilibru (stâmga-0-dreapta). E prea simplu pentru a înțelege acest lucru și a nu „ieși din minți”, demonstrând un comportament adecvat situației, dar e prea „nostim” pentru oamenii prea deștepți (puternici și bogați, cei care se țin și cu dinții de fotoliul de deputat), pentru a accepta acest concept.
Dar, altă cale de supraviețuire nu e. Mai bine zis, degrabă nu va mai fi, deoarece nu se mai poate trăi în iluzia creată artificial, ruptă din contextul naturii: lumea omului (o lume inventată de povești) ca Super lume. (Convingerea ne vine, chiar, și de la o pană de curent ori scurgere de apă.)
E nevoie de noțiunea înțelepciunii în calitate de atribut al oricărei ființe umane. Asta e folosirea structurii trinitare în formularea echilibrelor de raționament: 1-0-1 (stânga-0-dreapta). Formula în cifre, exprimă calitatea echilibrului.
În acest mod, Știința generală are un echilibru format din Știință și Neștiință, din lucruri cunoscute și necunoscute. Scriem echilibrul ei: Știința(ordinară)-0-Neștiință. De aici: trecut-0-viitor, naștere-0-moarte, pereche-0-cuplu, perfect-0-ideal, respect-0-stimă; respingere-0-atracție; contradictoriu-0-complementar, irațional-0-rațional; intuiție-0-logică, pasiv-0-activ….
Aceste triade, ar trebui să deschidă viziunea oricărui om, precum că el este participant prezent, activ sau pasiv, la oricare proces natural. Viziunea devine integrată, iar calea vieții sale e una comună cu oricare din ființele gânditoare, deoarece, prin această simplă triadă se formulează noțiunea de intelect etern (Duh Sfânt, dacă doriți), al tuturor oamenilor care au existat, există și care se vor mai naște.
De aceea, noțiunea de familie, nu poate fi folosită de un cuplu unisex, pentru că un cuplu nu este perechea (stânga-dreapta, bărbat-femeie, 1-0) formată pe relația contradicție. Cuplul, este o non-pereche formată pe relația complementară, 1-1 (stângul-stângul). Iar căsătoria e un act civil de formare a unei celule sociale, care e necesară dezvoltării contradictorii a omului în societate (bărbat-femeie). Conviețuirea fără descendenți sau cu descendență plodiți pe căi artificiale, monstruoase, e o problemă aparte, complementară (non contradictorie). De aici, căsătoria este un act social și exprimă grija de copii, educație, sănătate, etc. Iar intimitatea, relația sexuală concretă, contradictorie sau complementară nu poate fi supusă legii de Stat, păzită, indicată, controlată…. Non sens!
De aceea, noul Senat al României va trebui să opereze cu noțiuni paralele noi pentru un cuplu de homosexuali. Cuplu e o noțiune contrapusă complementar (fără contradicții) perechii (cuplu-0-pereche), iar noțiunile, familie și căsătorie, aparțin perechii a două persoane de sex opus care creează celula socială eternă: bărbat-0-femeie.
De exemplu: familie-0-parteneriat; căsătorie-0-consorțiune; soț (soție)-0-consoartă. Aceasta va permite formarea de unități parteneriale, care din motivul intimității lor speciale, oricum nu se pot afișa deschis. La baza relației lor stă doar o relație intimă îngustă, secțiune separată din toate relațiile posibile dintre o pereche de persoane de gen contradictoriu, opus. Alegerea liberă – le aparține.
Iar, legiferarea intimității înguste prin folosirea noțiunilor, familie și căsătorie, ce scop poate avea în afară de degradarea intenționată a moralei și tradiției? Termenii dați sunt sociali. Paralel, se va dovedi științific, argumentat la nivel de axiomă, că fenomenul GAY nu este o boală psihică, ci normalitate care nu poate fi afișată și popularizată din motive lesne de înțeles, chiar dacă Senatul României va legifera parteneriatul și consorțiunea, ca fenomen liber, firesc, complementar (non contradictoriu).
Majoritatea populației nu va accepta niciodată confundarea raportului social (iubire-0-dragoste) cu raportul intim (instinct-0-sex). Instinctul ca și procesul fizic sexual sunt fenomene intime. Asta nu înseamnă că persoanele de același sex nu se pot iubi. Nimeni nu poate opri libertatea omului în sentimente. Dar, limbajul folosit nu poate deforma spațialitatea gândirii. Gândirea omului, intelectul și psihologia lui trebuie să fie sincronizate cu legile de raționament ale naturii (1-0-1, contradictoriu -0-complementar; pereche-0-cuplu; bisex-0-unisex; căsătorie-0-consorțiune, etc).
Rezolvarea problemei minorităților sexuale în forma expusă, ar ridica prestigiul României în lume, iar țările dezvoltate industrial (cu cultura intimă pe masa socială (social-0-intim)) vor descoperi faptul că limbile lor sunt polarizate, asimetrice (multe cuvinte nu au pereche și deci orientarea lor firească de la general la particular, perechi de tipul: iubire-0-dragoste; respect-0-stimă; perfect-0-ideal, etc). Aceste limbi nu sunt capabile la o cultură mai restrânsă, mai echilibrată moral, în comparație cu limba cea română care a putut da lumii axiomele Paradigmei noi (vezi: Centrul românesc de Știință și Cultură).
Axiome Paradigmei noi, sunt sursa de elaborare a noilor concepte atractive despre religii, religie și știință, muncă și bani, democrație și popor, istorie și poveste. Iar noile concepte pot sta la baza legilor românești faptice, sincronizate cu cele de raționament, divine.
Atunci, se va vedea pe cât de serios „se joacă” Dl Dragnea și Dl Tăriceanu „cu voturile românilor”.
A mai rămas puțin de așteptat dacă, bineînțeles, acest articol va ajunge cumva și la urechile acestor oameni mari (și a altora), care se folosesc de informații mai puțin integrate, generalizate….
Sursa Facebook -Victor Deleu.