Din gradinita nu mai retin multe. Gradinita era in fostul sfat popular, primaria Satului Nou cum se numea inainte. Constructie din 4 camere sau 5. In a 5-a camera, mai micuta era si dispensarul. Cand mergeam la gradinita ne impiedicam si de babe mahmure de crapelnita care asteptau sa vina asistenta pentru un piramidon, chipurile au racit sau aveau migrene. Pai cum naiba sa nu aiba migrene cand seara de seara stateau la poarta la asa zis-ul dernec, o adunatura de babe cu cojoacele full de sticlute cu rachiu tare.
Se adunau sa mai puna tara la cale. Sau satul.
Trebuia sa ai grija mare cum dai buna ziua, cum vorbesti si de cine vorbesti. Altfel nimereai in gura satului mai exact in gura acelor babe care te faceau cu ou si cu otet pana se intuneca. Si babele astea se pricepeau mai bine ca orice scriitor de romane SF sa infloreasca vorbele, pe loc si spontan.
Bunica Petrana era si ea o farmazoana si o barfitoare ca mai toate babele din sat. Ea si cu baba Mita erau, din cate stiu, pe locuri fruntase in barfit si inventat.
Noi, copii, ne mai jucam in jurul lor, mai ales cand sedinta de barfa se facea la poarta bunicii, pe niste pietre mai mari si cu sticlutele ascunse intre pietre. Si cum ne jucam noi pe langa ele, aud ca Bebi ala gras si mancacios a murit. Stirea s-a intins imediat. La astfel de vesti gasca se sparge si fiecare baba se duce sa duca stirea mai departe. Adica pe la alte porti.
A doua zi o femeie care a auzit stirea mortii lui Bebi, s-a dus la bietul om in poarta cu flori si lumanare sa ii mai pupe mana si iconita de pe piept cum e obiceiul. La morti, cand te duci, nu strigi la poarta. Asa ca baba a deschis poarta si a intrat in curte. Bebi, care banuiti ca nu era mort, a auzit cainele latrand si chiar cand a pus baba mana pe manerul usii, a deschis si el usa. Baba cand l-a vazut, a incremenit:
-Ce cauti, bre, aici si de ce nu strigi la poarta? Intri asa…poate eram calare pe femeie…
Baba nu a mai putut scoate niciun cuvant, incremenita cu florile si lumanarea in mana.
-Pai..zice baba intr-un final…am auzit ca ai murit.
-Care dumenzeu mamii lui a mai zis asta bre? Arat eu a mort?
Ooo, sa fi vazut spectacol de circ fara bani imediat la lasarea serii cand s-au adunat din nou babele la dernec. Asta pacalita era pusa sa afle cine, de unde a pornit vorba ca Bebi a murit? Mai intai ti-a luat-o la puricat pe cumatra-sa care i-a dat vestea.
Nu stiu fa, cumatra, zice aia, si mi-e mi-a spus Floarea. ..hai la Floarea. Si Floarea auzise din alta parte si tot asa. La final nu gasea niciun vinovat. Se duceau din om in om si din baba in baba si nu gaseau izvorul. Cazul ramanea nesolutionat si se clasa.
Dar eu tot cred ca mamaia Petrana si cu prietena ei erau astea care inventau asa ceva. Pe astea nu le intreca nimeni in minciuni. Si nici nu le prindea nimeni. Nici Bocaneala militianul, care era detectorul de minciuni si rezolva totul cu pulanul.
Îmi place cum încerci sa ironizezi anumite aspecte ale vieții de la țară păstrând în același timp loc unei alte interpretări. Îți spun cu multa sinceritate ca m-a bufnit un ras incontrolabil când săracul Bebi a aflat în cele din urma ca „murise”. Eu am fost ținută la distanta de zona rurală așa ca nu pot face decât sa mă amuz că undeva unde nu voi ajunge niciodata au trăit sau poate încă trăiesc aceste personaje. Dat findacă nu am ajuns niciodată la țară ti-am ascultat cu mult interes istorisirea, și acum parcă îmi doresc și eu sa fi trăit la acolo. În orice caz ai mult talent, dar probabil nu aveai nevoie de confirmarea mea. Mă bucur ca „norocul” m-a adus aici.
Multumesc! Am scris la cererea unor consateni ai mei mai…tineri care se vaitau ca e plictiseala mare in sat si nimic nou. Le-am povestit ceva odata despre copilaria mea si au dorit mai multe povesti. Cum nu am avut timp sa stau la taclale cu ei, le-am promis ca voi incerca sa transpun pe un site cateva crampeie din copilaria mea.
Cu siguranță o copilărie diferita de cea de acum. Am găsit în poveștile tale o altfel de existenta, mai simpla și mai frumoasa. Cat timp vei continua sa scrii astfel de povesti fii sigur ca voi fi chiar aici, citindu-le.