Bucuria copiilor anilor 70-80 era umblatul cu colindul. Se faceau mici cete de colindatori. Si nu se mergea numai la rude ca in ziua de azi. Colindam casa de casa, nimeni nu scapa de colindatori.
Intr-un am am hotarat sa mergem la colindat doar eu si frate-miu Cristi, mai mic cu aproape 5 ani ca mine. Zis si facut. Cu lasarea serii, ne luam traista si incepem a colinda. Colindul era scurt si in fiecare an acelasi.
Eram marisori asa ca mergeam fara frica cainilor si fara parinti. Dupa vreo cateva case deja stransesem ceva leuti si aveam de gand ca anul acela sa doboram recordul castigului asa ca am continuat a colinda. Aveam motiv. Din casa in casa, trecem pe langa bufet. La bufet, galagie multa, era prea plin in seara de ajunul Craciunului. Ce ne trece prin minte?
– Hai sa luam o sticla de rachiu sa vedem cum este!
-Bai Luci, zice frate-miu, ne bate taticu.
-Taci ma, ca iau si vreo doua lame de cingo (guma de mestecat de pe vremuri) si palmam mirosul de bautura.
Zis si facut. Ma duc eu in bufet ca eram mai holtei. Iau o sticla de rachiu de pruna, sticlele acelea frumoase de juma de litru cu eticheta avand doua prune, da iti venea sa le mananci, nu alta. Si ca sa fie tacamul complet, iau si un pachet de Carpati.
-Ce facem acuma?
-Mergem la mamaia dupa lemne si tragem cate o dusca.
Ne-am ascuns dupa lemnele din curtea bunicii si am inceput a gusta din rachiu. Am pufait si un Carpati asa cum am vazut la tata si am continuat colindul dupa ce am pitit bine sticla.
Colindam cateva case apoi mergeam din nou sa gustam. Ce mai, rachiul isi facuse efectul inca dupa primul gat. La o casa ne luase femeia la zor:
-Ma dar voua nu va e rusine? Ati colindat o data, ati venit a doua oara, acum veniti si a treia oara?
Noi deja beti fiind nu mai tineam cont la ce case colindasem si colindam numai la casele dimprejurul sticlei cu rachiu.
Intr-un tarziu ne hotaram sa mergem acasa. Nu aveam frica de tata sau de altcineva. Numai ca din cauza alunecusului si starii de ebrietate aveam capul plin de cucuie. Parintii erau in bucatarie. Adica exact unde intrasem noi.
-Mai Ionele, baietii astia miros a rachiu, zice mama.
Nu stiu de ce dar nu am avut nicio…emotie.
-Bai, asta mare, ia sufla. Suflu eu…rachiu de pruna.
-Unde ati baut, ma?
Cristi statea tacut rezemat de perete, de fapt tacut era inca de vreo doua ceasuri. Eu insa imi pregatisem textul precum PSD inainte de alegeri:
-Ne-au prins doi tigani tata, sau parca trei, si ne-au obligat sa bem. Cum nu erau tigani la noi in sat, textul era cam…fals ca promisiunile partidului.
-Lasa-i femeie, zice tata ca acuma sunt beti.
A doua zi pe la ora 12 cand ne trezim, nu stiu de ce am avut o previziune sumbra. Langa pat era pus biciul de care ne era noua frica. Intra tata.
-Buna dimineata, zic eu, cu gandul ca dau bine.
-Nu vorbesc cu voi, zice tata, eu vorbesc cu biciul. Biciule, unde au baut baietii astia aseara?
Ma blocasem, Nu stiam ce sa raspund si daca era bne sa raspund. Am raspuns dupa ce m-a atins prima oara.
-Niste tigani ne-a dat de baut, tata.
-Ei bine, v-a dat…v-a dat, nu aveati ce face daca v-a obligat, dar partea nasoala este daca v-a dat si tigari.
-Nu, tata, fara tigari ca noi nu fumam.
Bang, inca una.
-Dar pachetul asta de Carpati ce cauta ma, in buzunarul tau?
Si uite asa am incasat-o in ziua de Craciun. Ma dureau loviturile tatei dar mai tare ma durea ca pe frate-miu nu l-a batut. Cica eu eram mai mare si eu am fost dracu.
Nu mai fac, hotarat!
Ti-ai gasit? Am mai facut bineinteles dar am facut tot posibilul sa nu ma mai prinda.