Inca din clasele primare, in scoala unde am fost eu si nu numai, predomina pedeapsa cu batul.
Batul era cel mai bun educator si invatator. Elevii de serviciu numiti zilnic in ordinea alfabetica, trebuiau sa aiba asupra lor urmatoarele: Creta, burete, bors, coji de nuci pentru ora lui Balan (vezi episodul 9). De asemenea elevul de serviciu trebuia sa stie cine lipseste si de ce. Daca una din astea lipseau, elevul de serviciu si-o lua crunt pe cocoasa.
Dupa ore, batul nu putea fi imprumutat la elevul de a doua zi. Pentru simplul motiv ca nu mai era intreg.
Pe primul loc si campion la bataie in scoli era bineinteles acel Balan despre care am povestit si in episodul 9. Batea asta la noi si ne punea pe coji de nuci cate o ora intreaga. Ne sangerau genunchii si aveam mainile vinete dupa o corectie aplicata de Balan. Probabil era mai vechi in scoala si de la dansul au invatat sa aplice aceasta corectie si alti profesori.
Pentru ce ne batea? Pentru orice! Inainte de ora trebuia sa il asteptam in fata laboratorului drepti, pe doua randuri. Elevul de serviciu trebuia sa mentina linistea si organizarea. Toti trebuiam sa stam cuminti. Nici musca sa nu se auda. In caz contrar, toti incasam 10 lovituri de nuia. Elevul de serviciu…incasa 15 bucati. Daca cineva iesea din rand sau vocifera, lua 15 bucati si restul 10. Nu staim de luam si restul bataie. Mai tarziu am inteles. Toti pentru unul si unul pentru toti.
La ore aveam frisoane. Nu stiai lectia? Luai 10 bucati. Nu stateai cu mainile la spate? 10 bucati. Te manca nasul…lasa sa te manance. Nu aveai voie sa te misti. Ai simtit vreun cutremur sau Americanii faceau exercitii cu bombe atomice in curtea scolii…stai nemiscat.
Si batea Balan asta si alti profesori (pe care nu-i mai numesc) la noi in asa fel incat la sfarsit de an, mediile nu erau cu prea mult mai slabe decat nota generala a premiantului.
Asadar batul era in permanenta miscare. A avut Balan sau alt profesor o zi mai nasoala? Se razbuna pe elevi. 10 bucati. Mainile tremurau. Erau inrosite si mult timp nu mai puteam tine stiloul in mana. Acasa parintii ne controlau ce am scris la ore si daca observau scrisul mai destrabalat, isi dadeau seama ca am fost articulat cu nuiaua.
Elevul de serviciu trebuia sa isi procure un bat cat mai rezistent. In caz contrar o lua rau pe cocoasa chiar el.
Mereu alegeam bete din salcie. Se indoiau si spre deosebire de alte bete, salcia doar ustura. Dar se nimereau idioti care aduceau bete din corn. Ala scotea academicieni din noi.
Eu unul invatam mai repede. Nu am fost in fiecare an premiant dar invatam cat sa scap de scarba aia de nuia. M-a ajutat Dumnezeu. Pana la ultima strofa din tabla inmultirii. Aici se pare ca Dumnezeu era plecat sa vada finala campinonatului mondial de fotbal sau cine stie unde. Nu imi intra strofa cu 9 in cap si gata.
Am luat nuiaua la palma multe zile la rand. In ziua cand aveam matematica si stiam ca ma asculta la strofa cu 9 tremuram tot. De acasa si pana la scoala. Acasa balbaiam ceva din strofa, la scoala ma blocam dupa cateva versuri. Si iar o incasam. Pana am invatat-o am tremurat rau de tot.
Si ceva timp dupa ce am invatat-o.