De 30 de ani am dus o viaţă amară, grea! O dată cu îngroparea comunismului, am sperat la o libertate, la o democraţie. Însă nu ştiam ce înseamnă democraţia în sine şi cum se aplică. Noi, ăştia de rând, educaţi şi needucaţi, speram la o viaţă cum numai în filmele Baywatch vedeam. Ce a urmat, am văzut cu toţii!
Am văzut şi am asistat la distrugerea unei familii numite România. Familie care avea tot ce îşi dorea. Şi mai ales, achitată de datorii.
Din momentul acela, acestei familii îi trebuia numai câteva retuşuri spre a deveni o familie modernă, puternică. Însă… nu a fost să fie. Ştim de ce!! Sau cel puţin, în viziunea mea, capul de familie a fost precum un beţiv şi un curvar care o dată ajuns cap, a pus mâna pe toate şi le-a vândut. Cap de familie prost, cu interese ascunse, în anturaj prost şi şmecher. Un beţiv şi un curvar care şi-a vândut aragazul şi caloriferul pe 3 lei, bani de o vodcă şi o ţigară la bucată!! Ăştia au fost capii ce s-au perindat pe la conducerea familiei înstărite, bogate şi gata de prosperitate.
Când copiii au văzut ce pot face capii cu familia lor, au sărit în sus: „Alo, ce faci?? Vinzi tot din casă pe te miri ce? Aduci şi străini în casă arătându-le ce mai ai de vândut??” Beţivul, nenorocitul care a tăiat din raţia de pamperşi la copii, le zice pe un ton indiferent: „Bă, dacă nu-ţi convine, ieşi afară!”
Iar copiii asta au făcut, au ieşit afară!
Cei rămaşi dar şi cei ieşiţi afară şi-au cerut drepturile în familie. Au strigat, au demonstrat.. nimeni nu i-a auzit. Cei din anturajul prost, puşi pe furt şi vândut şi-au văzut în continuare de treabă. Capii de familie au fost schimbaţi… aceeaşi manevră. Dezinteres total faţă de copiii, interes pentru funcţii şi vândut şi butelia din casă.
Când copiii au avut de ales dintre doi capi răi, au ales răul cel mai mic. Pentru a reconstrui familia ce o dată se numea România, trebuie ca generaţia alungată să se sacrifice. Să se reîntoarcă în sân, să ajute la reparaţii.
Întrebarea este dacă copiii alungaţi, plecaţi scârbiţi din România, se vor mai întoarce acasă. La locul natal, aflat în paragină acum, precum un bolnav cu slabe şanse de viaţă.
Nu ştiu să răspund la această întrebare. Însă văd cu ochii mei că Românii plecaţi… nu se vor întoarce.
Motivele ar fi multe.
Unii, sunt prea înglodaţi în datoriile la bancă (maşini luate în leasing, împrumuturi făcute pentru a-şi renova sau cumpără propria locuinţă în ţara etc), fapt pentru care nu au cum să se reîntoarcă la un salariu minim. Alţii au vândut tot şi au spus adio. Trăiesc la limita în afară dar măcar au bani de o chirie şi condiţii normale.
Alţii s-ar întoarce… dar nu acum. Mai întâi să vadă ce se întâmplă în continuare, ce au în cap noii capi, ce pachet de legi dau, ce vor schimba în conducere şi mai ales să vadă dacă se vor ţine de cuvânt cu ceea ce au promis. Ştim noi ce! Chestii mărunte precum anularea pensiilor speciale, eliminarea unor taxe, aducerea în faţa instanţei a unor indivizi responsabili de câteva măgarii soldate cu morţi… vor să vadă ceva!
Alţii nu au interes să se mai întoarcă. Au familiie deja stabilite afară, apartament proprietate personală şi… adio! România iese din ecuaţie pentru ei. Cei care mai fac parte din această categorie sunt şi cei pe care i-au dus capul. Au ajuns (îi felicit), din ciobani, şoferi de TIR. Nu le-a lipsit decât o şcoală de şoferi şi iată-te, taică, vizitând lumea în lung şi în lat cu salariu bunicel. Sau care au făcut o şcoală de sudori. Ăştia nu se mai întorc!
Nu mai pun cei ce fac bănuţi frumoşi din ţepe date altor români, fraţi de-ai lor. Mai sunt şi alte categorii de Români care nu s-ar întoarce decât dacă staul, privatul, le-ar da salariul ca în vest. Altfel, de ce să se sacrifice ei şi nu ăia rămaşi acasă, bolnavi, handicapaţi, pensionari, nevestele cu copii… cei care şi-au făcut o afacere şi le merg bine cât de cât! Şi cei ce pot munci dar sunt mulţumiţi cu nivelul de trăi din ţară. Nu le spun patrioţi că îmi aprind paie în cap. Nu le spun modeşti pentru că automat sunt numiţi chiulangii, asistaţi social, puturoşi, beţivi prin baruri, lucrători cu ziua dar mai ales, votanţi PSD. (în viziunea unora). Le spun doar că sunt lipiţi de cocioabă care stă să cadă. Practic, unii din ei nu e pot dezlipi de familie, de copii, de locul unde au crescut. Despre asta şi despre diferenţa de clase sociale voi discuta cu altă ocazie.
Atunci, stau să mă întreb… îşi va reveni, oare, familia numită România?? Eu unul nu cred! Atâta timp cât copiii sunt împrăştiaţi în toată lumea. Fără o implicare directă din partea lor. Uniţi, toţi, acasă!! Nu pe Facebook!
” De 30 de ani am dus o viaţă amară, grea! ” Domnule inginer , dumneata glumesti nu-i asa ? Te-a obligat cumva regimul – ca-n 1947 – sa ramai aici ? Nu doar pe dumneata ci , INTREG POPORUL ROMAN , v-a obligat cineva dupa 1990 , dupa acea zi de 20 Martie , sa ramanetzi aici si sa va complacetzi prin innactiune si mai ales PRIN VOTUL VOSTRU la porcariile si escrocheriile noii ” clase politice ” ? ” O dată cu îngroparea comunismului, am sperat la o libertate, la o democraţie. Însă nu ştiam ce înseamnă democraţia în sine şi cum se aplică. Noi, ăştia de rând, educaţi şi needucaţi, speram la o viaţă cum numai în filmele Baywatch vedeam. ” 1] unde ai vazut dumneata DEMOCRATIE in Baywatch , in care episod ? 2] COMUNISMUL CA IDEOLOGIE , POATE FI O OPTIUNE , DEMOCRATIA NU , CACI ASTA SE IMPUNE PRIN LEGI . Chestia asta ai invatat-o inca din primii ani de facultate la acea materie numita : Economie Politica . Eu , desi am facut doar doi ani si ceva { atat se facea pe-atunci la Politehnica Bucuresti- Facultatea de subingineri constructii…. multumesc partidului pentru asta ! 😉 } , ma pot lauda c-am excelat in domeniul respectiv , poate taman d’aia am si ajuns subinginer , dupa cum spuneau gurile rele : MORTII MAMELOR LOR DE CLANTZAI !!! ” Am văzut şi am asistat la distrugerea unei familii numite România. Familie care avea tot ce îşi dorea. Şi mai ales, achitată de datorii.
Din momentul acela, acestei familii îi trebuia numai câteva retuşuri spre a deveni o familie modernă, puternică. ” Din 1947 incepand , Romania n-a fost NICIODATA o familie iar de ” avut ” … atunci , cand astepti sa-ti dea cineva inclusiv dreptul de-a vorbi { dar nu ti-l va da niciodata } , de-a spune ceea ce gandesti , insasi ideea de familie cade , se duce dracului cu totul . Atunci cand pentru un aparat de radio sau o pereche de pantofi ori pentru un material de rochie { nu mai vorbesc de ” altceva ” } trebuie sa ai un anume mod de-a fi , de-a exista ca om nou socialist , chiar nu mai poate fi vorba despre nici un fel de familie INCEPAND din DECEMBRIE 1947 si pana in DECEMBRIE 1989 .” Intrebarea este dacă copiii alungaţi, plecaţi scârbiţi din România, se vor mai întoarce acasă. La locul natal, aflat în paragină acum, precum un bolnav cu slabe şanse de viaţă.
Nu ştiu să răspund la această întrebare. Însă văd cu ochii mei că Românii plecaţi… nu se vor întoarce. ” Asta-i bunicica insa restul… mai ceva decat vestita ” Doina ” a lui Eminescu . Nu sti sa raspunzi la intrebarea pe care ti-ai pus-o singur singurel ? Atunci te voi ajuta eu , reamintindu-ti acel dicton din latina de clasa a IX -a { nu cred c-ai uitat-o definitiv } care spune foarte clar : PATRIA … UBI BENE .Patria adica , CASA TA , este acolo unde-ti este bine Lucian Elvis Peiu si chiar nu ma-ndoiesc de faptul ca sti asta foarte bine si mai mult decat atat , chiar CREZI in in acest ADEVAR .Sanatate maxima iti doresc dumitale si familiei !!! Duminica seara , voi pleca in La Valetta – Malta , pentru a petrece sarbatorile de iarna in compania fetei mele si-a familiei sale malteze .Am o cuscra… mama mama : muc si sfarc ! Pe vremea comunismului nici macar sa visez la asa ceva , la O CALATORIE IN AFARA GRANITZELOR R.S.R. indiferent unde , spre oricare dintre LAGARE nu-mi puteam permite repet , nici macar sa visez , dar in democratie… Mai ia si dumneata si partile bune din postarea dumitale , de om trecut si prin ciur dar si prin darmon… ca si mine de altfel . Postare , buna spre EXCELENTA ! P.S. Sper din tot sufletul sa nu te mai superi pe mine , cum faceai altadata , pentru ca ti-am luat postarea la puricat , la analizat insa , o consider MULT PREA IMPORTANTA PENTRU A O TRECE PREA USOR CU VEDEREA .RESPECT TOTAL LUCIAN PEIU !
Daca erai atent, draga Marian, iti dadeai seama ca am scris despre Romania. „De 30 de ani am dus o viata amara”. „Am dus”, noi cei ramasi in tara.
Gandeste mai profund si vei descoperi ca sunt persoane care, practic, nu pot pleca din tara. Oricat si-ar dori! Eu ma numar printre acele persoane care NU AU CUM sa plece din tara! Am sters articolul „Cateva cuvinte despre mine!” Daca apucai sa il citesti, poate iti dadeai seama ca nu am cum pleca, nu am avut cum pleca in acesti 30 de ani Bafta!
Inainte sa uit : in 1990 in acel Martie , cu cine ai votat ? Stai linistit : SI EU LA FEL ! Pai , si-atunci…..