Necrolog pentru Lucian Peiu
Cu durere în suflete, anunțăm trecerea în neființă a lui Lucian Peiu, un scriitor de excepție și un membru valoros al echipei de la lnt.ro. Lucian a încetat din viață în urma unei bătălii grele împotriva unui cancer galopant. Plecarea sa ne lasă cu o durere profundă și un gol imens în rândul colegilor și prietenilor săi.
Lucian Peiu a fost un pionier al cuvintelor, un artist care transforma frazele în adevărate capodopere literare. Paginile sale scrise erau mărturii ale imaginației sale înflăcărate și ale pasiunii sale neînceteate pentru literatură. Cu fiecare articol, cu fiecare poveste, el a reușit să captiveze cititorii și să-i transporte într-o lume plină de emoții și înțelesuri profunde.
Lucian a fost un maestru al peniței, cu o capacitate unică de a exprima subtilitățile vieții prin cuvinte. El a transmis prin scrierile sale o sensibilitate deosebită și o înțelegere adâncă a condiției umane. Ne-a învățat să privim lumea dintr-o perspectivă nouă și să apreciem frumusețea în cele mai mici detalii.
Pe lângă talentul său literar, Lucian Peiu a fost și un om deosebit, căruia îi era imposibil să treacă neobservat. Cu un spirit cald și generos, el a fost întotdeauna acolo pentru a-i sprijini pe cei din jurul său. Empatia și înțelepciunea sa au adus lumină în viața noastră și ne-au inspirat să fim mai buni și mai conștienți de valorile umane.
În ciuda luptei sale neobosite împotriva bolii, Lucian a continuat să scrie, să creeze și să ofere lumii cuvintele sale prețioase. Curajul său exemplar și voința sa de a înfrunta adversitatea au fost un exemplu pentru noi toți. Chiar și în cele mai întunecate momente, el a rămas un luptător, un explorator al limbajului și al emoțiilor.
Cu tristețe și recunoștință, ne luăm rămas-bun de la Lucian Peiu. Amintirea sa va trăi în scrisul său, în cuvintele pe care le-a lăsat în urma sa și în inimile celor pe care i-a atins cu grația sa literară. Ne vom aminti de el ca pe un scriitor talentat, un coleg iubit și un prieten adevărat.
Drum lin către veșnicie, dragă Lucian Peiu. Lumina și cuvintele tale vor continua să ne încânte și să ne inspire mereu.
Dacă Luci ar mai fi fost printre noi, sînt sigur că l-ar fi amuzat scriitura pompoasă și sterilă de mai sus, dar și mai sigur e că am fi avut o conversație interesantă pe tema inteligenței artificiale și a viitorului. Foarte posibil să fi avut păreri diametral opuse, dar asta nu a fost niciodată o problemă. Spre deosebire de sutele de mii/milioane de concetățeni de-ai noștri care au una-două-trei diplome dar capul complet sec (sau plin cu tărîțe, exemple avem destule, inclusiv în fruntea executivului), Luci a avut mereu păreri proprii. A avut argumente. A fost în stare să își susțină părerile respective fără să îmi sară la jugulară cînd nu reușea să mă convingă. A avut POVEȘTI cu care mulți s-au identificat într-o anume măsură.
Sper că Marian și ceilalți cîțiva cititori ai acestui colț de internet cărora le lipsea să ne fie alături în continuare, pentru că amintirea lui Luci rămîne printre noi. Mai mult, voi încerca să adun articolele lui din seria amintirilor (și nu numai) într-o carte care să îi aducă scriitura în fața cît mai multor ochi pînă la sfîrșitul anului în curs. Cea mai mare parte a profitului, dacă va exista așa ceva, va fi donat unei cauze caritabile, eventual familiei (să fie cartea gata mai întîi, restul o să se rezolve). Dacă nu, voi fi bucuros să suport niște cheltuieli pentru apariția cărții și traducerea ei ulterioară în engleză (cel puțin), chiar dacă va fi o afacere proastă din punct de vedere material.
Ar trebui să mai adaug cîteva cuvinte despre ultimele mele conversații cu Lucian și cum a fost un OM pînă la ultima lui postare pe Facebook, dar mai păstrez cîte ceva și pentru introducerea cărții.
Legat de zona inteligenței artificiale, necrologul de mai sus a fost creat cu ajutorul lui ChatGPT, care l-a generat pe baza a cîteva detalii pe care le-am furnizat. Pentru a doua încercare, rezultatul ar fi chiar bun, avînd în vedere că un necrolog e de obicei ceva care încearcă să spună multe și sfîrșește într-un morman de platitudini. A fost Luci „un pionier al cuvintelor” sau „maestru al peniței” și altele de genul? Nu chiar, ci a fost mult mai mult, mai exact UN OM. Mulți cînd mor lasă în urmă o carte goală, însă din fericire nu e cazul lui.
Azi se întîmplă să îmi aniversez ziua de naștere. Sper să nu fie ultima. Că vor mai fi una-două sau cîteva zeci, știu sigur că îmi voi aminti de Luci și poveștile lui de fiecare dată. Nu, nu cred că ne veghează de sus și altele asemenea, dar amintirea lui ne va veghea din fiecare frază pe care a înșirat-o aici. Mă bucur că am putut să îi ofer șansa de a se desfășura în spațiul virtual și, după cum spuneam mai sus, povestea lui nu se va sfîrși aici.