Și dacă v-am zis că am fost la un spital de reparații harduri, să vă spun și cum a fost acolo. Că poate lumea nu știe.
Deci după ce am căzut în neștire acasă și grație nervilor întinși la maxim, începusem a delira. Ce e delirul ăsta? Un somn cu vise din care nu reușești să te trezești.
Dormi și alții ascultă ce vorbești tu în somn. Episoade ireale, contrafăcute de inconștient. Deoarece conștientul este dus cu barca.
Așa! Deci aștia ai mei, după ce si-au dat seama că treaba e gheboasă cu mine, s-au rugat de Cristi Dima să ma ducă cu o Dacia 1300 Break până la Buzău unde locuia soră-mea și cunoștea doctori buni.
Ajunși la Buzău, m-au dus direct la doctorul de harduri care imediat mi-a făcut internarea la
Repair Heads-SĂpoca City.
Balansam undeva între realitate și ficțiune. De pildă la o intersecție în oraș, în dreapta mea era un hotel iar în stânga tanti Floarea cu căruța plină de porumb. Trebuia să merg în ziua aia să ajut biata femeie la culesul porumbului. Și în capul meu era un carcalete, un amestec de real și ficțiune.
Din incinta Repair Heads-Săpoca nu mai rețin multe decât atunci când mi-a făcut o injecție. Mai apoi nici nu știam cum mă cheamă. Somn de voie non-stop.
Mai târziu, hardul începuse să revină la normal. Dar tot dădea câte rateu.. De pildă, mi se năzărise că este apă caldă la dușuri. Pac, imediat m-am dezbrăcat, m-am dus la duș unde era și femeia se serviciu acolo, o femeie cam de varsta a treia.
Am dat și chiloții jos de pe mine. Voiam să fac o baie cum numai la botez am mai făcut-o.
Dau drumul la apa rece ca gheața și mă bag fără nicio reținere sub duș. Femeia de serviciu care se chinuia să bage rahații nebunilor în gaura WC-ului turcesc a sărit în sus când m-a văzut. Nu știu ce a țipat, nu mă interesa. Mă bucuram de apa caldă și fredonam.
Am deschis robinetul cu apă rece la maxim. Apă caldă nu a fost și nici nu va fi la Săpoca. Jetul puternic de apă mi-a luat chiloții de jos și i-a bagat în scurgere. Duși au fost. Adio. Si la chioșcul din curtea spitalului nu se băgaseră chiloți încă.
După un timp, apa rece își făcuse efectul și hardul își revenise. reparase eroarea. Îmi era foarte frig și tremuram ca iepuroiul la împerechere.
Am iesit repede afară să mă încălzesc la soare, așa dezbrăcat cum m-a făcut mama.
Toții nebunii râdeau de mine. Unul cu cracul pantalonului legat jos și plin plin cu castane căzute la pământ(cică le aduna că sunt bune pt nu știu ce infuzie. Mai tîrziu alt nebun i-a desfăcut legătura cracului și ăla baga pe o parte, pe alta cadeau jos, tot așa fo 2 săptămâmi) altul cu toată mâna băgată în gură. Toți râdeau.
De la baia aia rece, îmi cam revenisem. Mă uitam la mine, gandurile începeau să lege. Mă rog, amintirile. Mai tîrziu după ce mi-am luat pijamalele direct pe pielea goală, am simțit ceva la piept. Adică la buzunarul păijamalei. Mă uit….scria cu un fir de brodat: Săpoca.
Cum nu sunt băiat neșcolit, mi-am dat seama că sunt la reparatii Harduri. Am rugat un coleg nebun să sune la numărul fratelui meu, număr care îl aveam întipărit în minte. Ăsta cu telefonul sună…îmi zice că frate-miu vrea să îi zică câteva cuvinte.
-Băăăă, veniți dracu și scoteți-mă de aici, ați înnebunit, zbier eu în telefon Ce dracu caut eu aici?
-Păi ți s-a făcut rău măi Luci…
-Păi și dacă mi s-a făcut rău, trebuia să mă duceți la dispensar, ce dracu m-ați dus tocmai la Săpoca cu nebunii?
Încă o săptămână și m-au externat de acolo.
Am venit acasă, și ca toți nebunii mi-am căutat nevastă pe Feisbuc. Am mers la risc, cum merg toți nebunii.
Dar despre asta în alt episod, că deja m-am lungit și în ziua de azi nu se mai citește așa mult. Nu aș vrea să vă ia hardul foc și vă treziți ca mine la Repairs Heads Săpoca City.
V-am pupat!