Odată se respectau zilele astea de sărbători. Naționale sau nu, se stătea acasă. NU se muncea. 1 și 2 Mai erau zile libere pe timpul lui Ceaușescu. Toată lumea mergea la iarbă verde, cu cățel și purcel, cu ce mai găsea. După cum am scris și în alt articol toți aveam un libret de economii din care puteam scoate ceva bănuți și mergeam la iarbă verde
. Cei de la oraș puteau merge la țară, locul unde s-au născut, se întâlneau cu foști colegi, prieteni, rude și consăteni. Se urcau frumos într-un vagon tras de un tractor sau în vreo mașină de la C.A.P. și mergeau să se distreze.
Azi însă…nu mai e așa. Toată lumea muncește. Mai puțin băncile, poșta și alte instituții ale statului unde dacă ai nevoie de ceva, le găsești închise. Mai ies în oraș ceva tineri fără loc de muncă sau niscai pensionari, dacă e vremea frumoasă. Restul…muncesc. În special cei care au plecat înafara tării. Dar și cei de acasă, unde trebuie să respecte programul impus de patroni. Îi plătesc dublu. Ehe!
Dar mai ales din cauza sărăciei și stresului provocat de sărăcie. Cu ce să te duci la iarbă verde dacă nu ai un leuț să cumperi un platou de mici, nu ai o prietenă cu care să te zbengui pe iarbă sau nu ai prieteni în general? Așa că stai acasă și faci 1 Mai cu prietenii virtuali. Cazurile de ieșiri la iarbă verde sunt oarecum izolate. Restul…la o defilare, la un suc…poate o oră în oraș.
Și vremea parcă era mai frumoasă în trecut. De câtiva ani încoace în zilele de sărbătoare creștină sau națională ori plouă, ori ninge așa cum s-a întâmplat anul acesta de sfintele Paști.