Tehnologia avansată, mai exact telefoanele din ziua de azi, ne oferă posibilitatea blocarii cu amprentă.
O fi bine, o fi rău? Inițial am crezut că este bine. Blochez telefonul cu amprentă și adio, nene, nu mai poate intra nimeni sa îmi vadă contactele, mesajele, pozele, clipurile 18+.
O metodă de siguranță extraordinară. Și ce este mai șmecher decât să mă expun în societate cu un aifon ultima fiță și să deblochez eu telu cu amprentă? Așa, să crape dujmanii de ciudă și să îmi crescă inima cât taurul comunal din sat?
Toate bune și frumoase până m-am tăiat la deget. Rană adâncă, bagai-aș ceva în ea de ceapă. Mai deblochează telu dacă mai poți. Pin-ul l-am uitat, email-ul l-am uitat, am uitat tot. :))
Nu pot da hard reset pentru că am în telefon poze de la nuntă, de la botez, clipuri și filmulețe cu valoare sentimentală, fosta in nud etc. Ce e de făcut? Nimic altceva decât să aștept să se vindece rana. Cu ocazia asta mai descopăr ce oameni buni traiesc în casă cu mine. 🙂
Trece rana. Dau să deblochez aifonul. Ciu-ciu. Nu îmi recunoaște amprenta. A ramas o cicatrice după tăietură. Și asta este echivalentul a îți arde amprenta cu acid sulfuric cum făceau si încă mai fac tâlharii de meserie.
Ultima soluție este hard reset. Dau hard reset și la repornire îmi cere contul Google. Nu știți cumva care este? Și parola eventual, că și pe aia am uitat-o.