Soba făcătoare de minuni

Ştiţi icoanele alea făcătoare de minuni, la care se adună credincioşii şi contribuie fiecare cu cât poate în contul popii?
Ei, m-am gândit să mă îmbogăţesc şi eu cu o sobă pe care o deţin.
După ce am ridicat casă, din pământ şi paie, materialul number one din anii de aur, făcusem şi o amărâtă de plită. Bătrâneasca, multifuncţională. Dădea căldură, iar femeia putea găti la ea. Dacă tot ardea focul, bagă şi pâinea la cuptor.

Eh, odată cu intrarea în UE, democraţie , materiale de contrucții ultimul răcnet, sobe şmechere, m-am gândit să dărâm plita şi să-mi cumpăr o sobă de doamne ajută.
Cer sfatul unui amic, meseriaş. Din vorbă în vorbă, mă întreabă de ce nu vreau să încerc o sobă din cărămidă ţigăneasca? Aveam cărămidă multă la dispoziţie, după ce am dărâmat şi cuptorul bătrânesc.
Hai să vedem cum iese, ii zic amicului.

Frăţioare, şi îmi trage amicul ăsta o sobă că în poveşti. Cel puţin, aşa mi-o lăudau cei ce au văzut-o.
După ce a fost terminată, fac primul foc. Bag un braţ de lemne în foc…după 20 de minute soba era fierbinte. Cum era pe înserat, în jur de ora 19, mai bag un braţ, să ţină până a doua zi dimineaţă.
Nevasta s-a dezbrăcat complet, a deschis şi geamul. Nu mai putea de cald.

Dimineaţa..gălăgie la poarta mea. Popa, dascălul şi încă vreo 20 de credincioase, care în baston, care în cârje, recitau de zor  psalmi, rugăciuni, mirări şi doamne-ajută.

„Care-i, bă, acolo?”, strig.
„Doaamne Luci, zice o credincioasă, vino să vezi minunea lui Dumnezeu.
Îmi iau chiloţii pe mine, altceva nu mai puteam lua, era aşa de cald încât curgea apele de pe mine, şi ies.
Mă împiedic de câine care parcă era mort în faţa uşii, cu limba scoasă şi gâfâind. Zăpada era topită până la poartă iar prunii dădeau să înflorească de-a lungul gardului, până în fundul grădinii.

„Doaaamne Luci, eşti un sfânt”, mă blagosloveşte popă. „Dumnezeu te-a ales. Eu, împreună cu dascălul şi încă vreo câteva zeci de credincioase, vrem să avem grijă de tine. Să ne zici cu cât te putem ajuta, aşa pentru început.”

„Lasă bre, domnu popă, zic, nu-mi trebuie nimic”. Popa îmi dă un ghiont şi imi şopteşte: „Primeşte fiule, şi facem fifty-fifty. Că numai dar din dar se face raiul. Dar, ia zi, care-i şmecheria?”

Şi ca să-l fac şi pe popa credincios, i-am zis că nu e nicio şmecherie. M-am rugat aseară cu femeia în pielea goală până aproape de dimineaţă, doar m-a văzut transiprat.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.