Episodul 8- Porcul mort…si nu prea

Cea mai mare bucurie de Craciun, pe langa cadouri, era sa ma scol dis de dimineata in ziua de Ignat, sa vad cum omoara ai mei porcul. In tot satul  se auzea guitaturi de porci in ziua aia. Ma mir cum de ziua aia e sfanta si e si scrisa cu rosu in calendar.

Iarna grea, zapada maricica. Cu o zi inainte de sacrificarea porcului, unchiul Mitica vine la noi sa puna la cale detalii cu tata. La o breasca bineinteles:

-Ioane, anul asta eu il tai, zice fratele tatei. Sa vezi ce gaura mica ii dau!

-Bine, tu il injunghii dar trebuie sa ii dam un topor in cap mai intai. Stii, e cam maricel si o sa se zbata un pic mai mult decat normal.

Toporul aplicat intre urechi porcului, era cum este acum injectia care o cere legea acum. Numai ca se gasea peste tot si era moca. :))

A doua zi, pregatiri. Ceaunul cu apa fierbinte, brinca, sarme si funii, cutie, masini de tocat etc, toate au fost pregatite pentru eveniment. Inainte s-au omenit cu un rachiu de 70 de grade, cum este datina, si hai sa-l prindem.

Modul de a prinde porcul era cam asa: Porcul se lasa rupt de foame cu o zi inainte. In acest fel cand ii da mancare a doua zi, porcul mananca cu pofta si ii poate pune latul facut din sarma mai bine, fara sa fie fugarit. Plus de asta un porc flamand are matele curate.

Zis si facut. Numai ca porcul meu era urmas din baba Vanga. Si-a presimtit sfarsitul si nu statea locului deloc. O jumatate de ora a durat urmarirea porcului prin cocina, asteptand pozitia propice pentru a-i baga sarma in gura.

Intr-un final nea Mitica a reusit. Porcul a fost prins dar si barbatii erau pe jumatate obositi. Il scot din cocina, il trag in mijlocul curtii.

-Mama lui, nu ii mai aplicam toporul, zice nea Mitica.

Probabil voia sa se razbune crunt pe porc, lasandu-l sa simta durerea.

L-au legat fedeles de picioare, l-au trantit jos. Porcul zbiera cum zbieram eu la frizer cand m-am tuns prima oara. Urmeaza injunghierea. Am intors capul. Intr-un final nu am mai auzit tipetele porcului, semn ca a murit.

-Gata, zice nea Mitica dandu-i un sut de proba porcului. Foc!

Au invelit porcul intr-un start gros de paie si iau dat foc.

Dar ti-ai gasit? Sfantul cred ca s-a hotarat sa ii mai dea o sansa bietului animal. Porcul se ridica in cele 4 picioare si balaganindu-se,  isi gaseste refugiu sub gramada de lemne.

-Trrr, hooooo, na na na. Nimic. Animalul nu voia sa iasa deloc de unde intrase. Mai ales ca acolo isi daduse ultima suflare.

Bineinteles ca eu eram pompierul de serviciu. Copil fiind, am fost insarcinat si dotat cu o franghie lunga sa scot porcul de acolo. Sau cel putin sa intru taras sub gramada de lemne si sa leg porcul de picioare ca ei doi sa il traga afara. Am intrat dar cu foarte multa frica, poate nu e mort si ma minte din nou porcul asta.

Mi-am facut datoria de pompier, porcul a fost scos afara si facut dupa datina stramoseasca. Insa eu, si dupa doua zile de la taierea acelui porc, cand a fost transat, bucatit si fiert, inca nu aveam incredere ca e mort. Ma uitam cu mare atentie la bucatica de jumara si sa observ un mic impuls, o mica zbatere de muschi.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.