Ofertă-Introdu un leu ca să vezi cât de prost ești

 

Hop… şi sosesc din nou în Buzău, leagănul copilăriei mele. 8 ani am trăit în acest oraş. Şi cum sosesc, ies la plimbărică. În zona gării, dau să scot o cafea de la un dozator. Funcţiona cu un leu. Bag mâna în buzunar şi caut două monezi de 50 de bani. Nu funcţiona cu monezi de 50 de bani, dozatorul inapoindu-mi, corect, bănuţii. Schimb 5 lei şi introduc o hârtie de un leu. A luat-o şi nu a refuzat-o. Formez cafeaua şi aştept. Cât am aşteptat, mă mai uităm a maşini, microbuze, tipi cu câini mari, gagici.. Dau să scot cafeaua. Plua cafea că nici comanda nu mi-a luat-o. Era un aparat cu indicaţii în Poloneză sau ce limbă era aia că nu înţelegeam nimic. Măi…să fie!. Poate nu am format eu bine cafeaua. Mai bag o hârtie de un leu, şi acum apăs butonul de cappucino. Plua cappucino că nici pe asta nu mi-a dat-o. Nici bănuții, stai  liniştit. Mai mulţumit eram dacă era un dozator gen „Introdu un leu casa vezi cât de prost eşti”. Măcar îmi dădeam seama cât.
O iau la pas spre micro 14. Frumos. Stadionul de azi are şi nocturnă. Însă fotbalul se joacă mult mai mai urât ca înainte. Am intrat puţin… era un meci al Gloriei cu Mizilul parcă. 22 de oameni alergau unul după altul, precum lumea speriată de vreun arab cu bomba armata strigând „Alahu Akbar”. Nu mai spun că jucătorii parcă erau legaţi la picioare sau echipa era formată din deţinuţi legaţi cu lanţuri şi nu puteau păşi mai mult de 20 de cm.

Merg mai departe, intru în parcul Crâng. Păcat că nu mi-am luat telefonul cu mine să fac câteva instantanee. Deşi era răcoare pe seara, Crângul era plin de lume. Ca întotdeauna. Însă azi, mi s-a părut mult mai vesel că înainte. Pe stânga şi pe dreapta am avut bucuria să găsesc baruri cât e aleea de lungă. Plus ăla din capătul aleii, plus unul pe insula lacului. Pe la jumătatea aleii găsesc un loc de joacă pentru copii, cu tot felul de jucărioare care mai de care mai tentante. Bani să ai, că poţi închiria biciclete, trotinete, amândouă electrice, tras cu arcul tras cu puşca, tras la faţă. Mai poţi găsi şi plimba odorul sau chiar tu cu hoverboardul. Nu am mai întrebat cât costă oră pentru că mă simţeam bine cu tensiunea normală. Şi nici hoverboard nu am închiriat, pentru că nu voiam să aterizez în minipestera din mijlocul lacului, unde se vedeau doi inşi cu pantalonii lăsaţi în vine. Şi cu ochii cât cepele. Probabil au mâncat ceva stricat.

Răcoarea de Octombrie îşi spune cuvântul şi fac stanga-nprejur. În apropiere de blocul unde am avut onoarea să locuiesc 8 ani de zile, la numărul 83, îmi atrage atenţia ceva suspect. O sonerie care nu funcţiona sau a fost distrusă. Sonerii distruse vedem peste tot, însă asta a mi s-a părut mai specială pentru că avea o tăbliţă pe care scria „Pentru cabinete medicale sunaţi aici”. Mai jos, numărul de la adresa, prins cu un ditai şurubul. M-am uitat la cladirea de la acel numar și chiar am întrebat dacă la acel număr este vreun cabinet medical. Nu era. Pentru poza asta m-am întors înapoi cu telefonul.
Am stat  și acum ceva timp, căutând să înţeleg ce e cu soneria aia, şi dacă ar funcţiona şi cineva sună, ce se întâmplă? Iar şurubul ăla mi-aduce aminte de bodega lui Țârdea, unde de-al naibii ce era, bătuse un cui în perete şi mai sus scris „Loc pentru dat cu capul”. Iar săgeţile indicau exact cuiul cu pricina.

5 Comments

  1. Marian

    Ultima oara cand am trecut prin Buzau a fost prin ’96 parca cand , am avut de executat o lucrare la Ductil . Inainte d e rahatul ala din decembrie ’89 Buzaul era un orasel frumos { chiar daca nu depasea Alexandria la acest capitol , cu oameni cumsecade , strazi linistite si mai ales spre deosebire de Bucuresti CURATE , iar la acea intreprindere de electrozi am avut si un bun amic { am facut armata impreuna si…aveam acelasi grad ca … rezervisti 😉 } un inginer Dumitrescu Marius sau…. Marcel , mai uit si eu ca nu-s calculator . In ’96 deja tipul s-a hotarat sa-si bage picioarele in el de oras si-n ei de oameni cumsecade , si-a plecat la dracu in praznic in Austria unde azi isi haleste pensia { si ce PENSIE frate , CE PENSIE !!!! 😎 } si nici prin cap nu-i mai trece sa revina acolo , nici macar in vizita ! Locuia pe undeva prin partea de sud a orasului . Lua autobuzul din fata casei si-l lasa in poarta fabricii . Avea bani destui si-atunci , avea cuprins de loc si casa plus un apartament la bloc dar…i s-a intors de prea multe ori stomacul pe dos de scarba fatza de romani si Romania si…asa cum ti-am spus s-a carat . Daca n-ai treaba neaaparat acolo , daca acolo nu-ti traiesc parintii…la ce mama dracului te mai duci pe-acolo ? Oricum ” aromanca ” aia , Stan Mihaela , banuiesc ca-i maritata cam demult cu altul 😉 . In Gara de Nord din bucuresti…automatele iti ofera cu un leu cafea la discretie . Mai zilele trecute am condus pe cineva la gara si incercand sa iau o cafea …mi-a curs pe picioare sa-mi ajunga pana acasa deci , daca vrei cafea sa te saturi…vino si cumpar-o din Gara de Nord din BUCURESTI 😀 😀 😀 ! Respect deosebit si-ti urez sa ai parte de-o saptamana viitoare cat mai apropiata de nevoile dumitale si nu de dorintele cuiva…chiar daca-i vorba despre Klaus Werner Johannis 😎 !

    Reply
  2. Lucian

    :)) Tare comentariul tau! Nu pentru Mihaela am revenit in oras, doamne fereste. Sunt casatorit si imi iubesc muierea, ca-i buna sau rea..e amea. 😀 Sunt in vizita la sora mea mai mare care inca de la 15 ani s-a mutat in Buzau. A stat in gazda cat si-a terminat liceul economic, apoi s-a angajat si casatorit in Buzau.
    Te-am mai intrebat intr-un comentariu, cum pot lua legatura cu tine. As vrea sa mai discutam una ,alta. Daca nu te superi, imi poti lasa un nume de Facebook, sau un email in comentariu si apoi sterg comentariul. Imi esti simpatic si le spui lucrurilor pe nume.
    Cu automatele de cafea…m-am lamurit. Unele nu au cafea in stoc, altele nu au zahar. In schimb nu iti refuza banul. Azi am reusit sa beau o cafea dar am cautat un automat la care era…coada. Sa fiu sigur ca beau. 😀

    Reply
  3. Marian

    Singura modalitate de-a tine legatura { daca nu te deranjaza prea mult fireste } este aceasta caci , n-am cont de FB , lasand la o parte faptul ca nu-mi plac ” prietenii si prieteniile ” propuse acolo , n-am nici macar cont de maile si nici macar ….TELEFON 😎 . Ai sa razi probabil { nu probabil ci , PRECIS } dar , daca cei cu care imi impart „proprietatea ” au cate doua sau chiar trei celulare …eu am renuntat la asa ceva din fix a doua zi in care am primit en finne decizia de pensionare 😉 ! Prea multi ani programul meu zilnic de viata a depins strict d e telefon asa incat…ma rog aceasta-i viziunea mea despre drepturile pensionarilor : ruperea acestui tip legaturi sau , cum spunea tovarasul Tariceanu candva : taiatul cozii pisicii dintr-o lovitura . Daca , fereasca Dumnezeu imi ia foc casa…suna astia din casa sau vecinii la pompieri , daca intra hotii…am kalasnikovul la capataiul crivatului iar daca pic jos lovit de dambla , atunci chiar nu mai am nevoie d e telefon si cu atat mai putin de FB . >:( De regula , si-n special dupa 2013 , prefer intalnirile face to face … si cuvantul scris . Pana si pentru a-ti deranja livingul cu interventiile mele , ma folosesc de scrierile { sau mai curand de comentariile dumitale ” semnate ” Lucian } de pe Krantz…blog 😉 . Respect si sanatate multipla !!! Inainte sa uit : nu mi-o lua in nume de rau dar , ” Frate asta-s eu ” vorba lui Stefan Banica Jr. 😀 .

    Reply
  4. Vasile

    Covrigi de Buzau, erau o gramada pe langa gara, am facut armata la parasutisti inainte de ’89…. vremuri de altadata! Am mai trecut prin Buzau, imi place orasul, are viata… inca!

    Reply
  5. Lucian

    Covrigi mai sunt si acum. Mai ales in zona garii. Unitatea militara de parasutisti stiu ca era in micro 14 dar si la Boboc sat. Eu am facut la Palazu Mare de Constanta. Vezi articolele ” Hai liberare”. Nu mai exista acea unitate in prezent. E doar o baza de reparatii auto fara militari in termen.

    Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *