O altfel de Romanie

O Românie altfel, înseamnă o Educație altfel. Asta, pare a fi o ocupație a profesioniștilor. Despre o “Românie educată”, pot vorbi numai ei. Dar, care profesioniști? Probabil, „alții”. Și atunci, de unde vom lua alți profesioniști? Îi avem pe aceiași profesori care, toți până la unul, sunt educați la fel, în aceiași postură. Așa, ciclul formulării conceptului despre o Românie altfel, se închide aici. Nu putem avea o Românie, altfel.

Sau, dacă vom vorbi de o „Românie educată”, apoi majoritatea din noi vor arăta cu degetul la alții, la cei, chipurile, care sunt needucați. Deci, se crede că nu e nevoie ca toată România să fie educată, dar numai o parte din ea. Dar, cine este needucat? Nu, eu! (Ca la grădinița de copii: „- Cine a răsturnat televizorul?” „- Nu eu!”) Probabil, noțiunea responsabilității naționale ne lipsește.

Am întrebat o sută de români: „De ce l-ați ucis pe Ceaușescu?” Răspunsul a fost același: -„Nu, noi!” Asta explică și jertfa mică, insuficientă pentru menținerea credinței, pusă pe altarul bisericii de către „credincioși”. Chiar, și „deșteptarea din somnul cel de moarte”, luată ca indice central al Imnului românesc, e adresată altora…. „Treziți-vă!” – strig unii de pe „clopotnițele” lor individuale.

Și, iarăși! Scopul inițial, o Românie altfel, nu se atinge.
Deci, nu fiecare român vede o Românie altfel. Lipsește conceptul formulat în cuvinte clare despre o altă Românie. Cei, deja “deșteptați”, ca și cei care mai „dorm”, sunt izolați între ei, unii de alții, și nu se mai pot întâlni. Unitatea lor lipsește. Oare, nu cumva și unii, și alții, se află în întuneric? Practic, cifrele scrise pe banii investiți în Educație și cuvintele corect pronunțate în școli, nu ajung să se întâlnească. La ieșire avem același sistem binar, 1-0, care a fost de la început: pușcăriași în cifre și penitenciare promise în cuvinte; deștepți și proști; educați și needucați. Aceiași prăpastie între noțiuni, fapte.
Oricum, fiecare român vrea “o țară ca afară”, o Românie, altfel.

1.Relația universală
O Românie altfel, ar trebui să se înceapă de la fiecare (fiecare!) cetățean prin una și aceiași relație universală. Acum, fiecare din cetățenii contemporani, „democratizați”, au relațiile sale proprii, individuale, cu țara. Unii din ei, chiar, nu vor să mai vorbească sau să cânte în limba română. Asta e România de acum, țară formată pe identități umane difuze! Încearcă să le spui românilor că unele relații ale lor nu sunt adecvate și îndată… îi superi. Dar, pentru a apropia relațiile cetățenilor României de una și aceiași relație universală, centrală, e nevoie de una și aceiași logică, de unul și același intelect. Deci, e nevoie de un concept unic despre viață.

Bineînțeles, intuiția și credința sunt mai sus ca logica și intelectul. Dar, cum să unești milioanele de intuiții (inimi) prin una și aceiași logică, prin unul și același intelect (minte). Lumea e multicoloră…. Și dacă problema intuiției și credinței se rezolvă cumva prin Religie, ne convingem practic că cei mai educați sunt oamenii religioși, apoi, problemele logicii și intelectului (științific) rămân în urmă. Ele, adesea rămân nerezolvate. Cum, așa?

Și, ….când stai și te uiți pe ce mituri Biblice („povești”) e formată această relație de comuniune a oamenilor religioși, ca „om cu facultate”, cu studii universitare, învățat, rămâi uluit. Ce scapă de ochii „Marilor magi” ai Științei? Și noi, „oamenii învățați, cu o cultură mai înaltă”, am vrea să fim la fel, comunitate a oamenilor înțelepți cu o relație deosebită de credință în om, una puternică și generalizată.
Se poate! Dacă, înțelepciunea va fi căutată între cei deștepți și proști, undeva pe la mijloc.

S-o luăm în lete, de la pedagogie. Pedagogia este o știință-metodologie a însușirii conținutului informațional. La formarea echilibrelor psihologice sau sociale, religioase sau laice, de către dascăli sau profesori e folosită una și aceiași noțiune inițială: intuiția (revelația și părerea). Numai că spiritualitatea e creată pe un conținut al textelor sfinte, “alogice”, iar intelectul e o noțiune conștientizată, crescută de om, formată pe Principiile logice ale gândirii (elaborate de oameni). Aici, vom constata prezența continue a conflictului: spiritualitate-intelect.
Noțiunile date sunt separate, incompatibile, diferite.
Omul religios evită contradicțiile, iar cel „cu intelect elevat”, le mânuiește egocentric, de până la antagonism (eliminarea fizică a adversarului). Două credințe, una irațională religioasă și alta, rațională științifică, guvernează cu lumea omului, dar ele sunt folosite separat. Noțiunile generalului (credința în zeu) și noțiunea concretului (credința în om) nu se întâlnesc. Unitatea lor, ca și înțelepciunea, lipsește. De aceea, crearea de echilibre sociale pe bâjbâite e o ocupație neîntreruptă și fără de succes. Relația universală continuă nu lucrează. Raportul religie-știință e o relație deformată, frântă. Din cauza acestei discrepanțe, mentalitatea omului contemporan fluctuează. Depresia și stresul sunt o boală a sec. XXI.

Așa, mentalitate omului modern e divizată în două părți contradictorii, opuse: religioasă și științifică. Aceste părți separate, individuale, nu permit crearea echilibrelor viabile eterne (de trecere din unul în altul) cu început material (biologic și emotiv) contradictoriu (luptă) și sfârșit mintal complementar (armonios). Echilibrul social nu este adecvat naturii, legilor ei universale. El e lipsit de integritate din cauza lipsei relației universale (de integritate a conceptelor) a noțiunilor de tip: irațional-rațional; emotiv-mintal, contradictoriu-complementar; respingere-atracție, știință-religie.

Complementaritatea, atracția dintre oameni, ca știință a relației universale unice nu se studiază în școli. De aici, și istoria omului e o istorie a războaielor în care oamenii își pierd simultan gravitația fizică și complementaritatea intelectuală (asemănarea, ca capacitate-lipsă (posibilitatea ratată de a însuși adecvat) de a gândi la fel). Complementaritatea, gravitația intelectuală e folosită numai la nivel intuitiv, irațional.
Fără însușirea acestor lucruri, o Românie altfel e imposibilă.

2.Trei relații
Trei relații conduc cu lumea omului: biologică, mentală și psihică. Altfel spus, relația-trinitate: materială-intelectuală-spirituală. Dar, toate acestea nu se vor formula într-un concept unic fără acceptarea structurii lor trinitare exprimată prin cifre: 1-0-1, forma matematică a celor trei echilibre posibile în spațiul tridimensional: stânga-0-dreapta; înainte-0-înapoi; jos-0-sus. De aici: materie- intelect-spirit; materie-intelect-idee, materialism-0-idealism; știință-0-religie; deștept-0-prost. Centrul, 0, al acestor echilibre reprezintă Sursa intelectului, capacitatea omului de a o formula și a o promova prin cunoștințe speciale în limitele cauzei și consecinței (spațiului vital al acelor echilibre).
Așa, un segment important de cunoștințe lipsește (o epocă-lipsă, timp pierdut în Educație) în intelectul omului modern.

El, este necesar pentru a construi practic echilibre sociale și psihice, asemănătoare celor pe care le vede fiecare om în structura armonioasă a universului. Conceptul acelui intelect, unde materialismul și idealismul se unesc, este informația despre structură. Structura informației e trinitară: 1-0-1.
Structură informației reflectată din spațiul tridimensional, 1-0-1, și structură elementară a materiei, atomul (electron-0-pozitron) au una și aceiași formă, a vibrației. Ambele structuri (spațiul și materia) sunt compatibile. De ce n-ar fi compatibil cu aceste structuri și limbajul folosit de om?

„Zis și făcut” (zis-0-făcut) e un echilibru care se încalcă la fiecare pas. Respectul față de conducerea țării lipsește. Oameni cu reputație pătată, condamnați și urmăriți penali se trag unii pe alții în sus la conducere confundând onoarea sa proprie cu banul poporului: doar doi, din zece alegători au votat PSD și ALDE, iar alți șase, din zece alegători, nu votează. Sursa, 0, a intelectelor lor nu poate fi tratată ca centru prim al echilibrelor. Anume, de la acest centru prim, structura, 1-0-1, ca relație universală conștientizată a omului cu universul, va trebui prin reflecție să se inițieze generarea comportamentului rațional, științific, adecvat. Prezența omului e în centrul echilibrului format: artificial-0-natural, irațional-0-rațional, intuitiv-0-logic, raționament-0-faptă.

Activitatea (contradicția) și complementaritatea (gravitația), respingerea și atracția, sunt echilibre care obțin sursa intelectului ca centru universal, 0, al relației unice necesare împărecherii (Nu cuplării!) lor (respingere-0-atracție). La formarea echilibrului necesar, anume intelectul creează structura spațiului ales pentru o viață armonioasă lungă, altfel. Dacă intelectul e adecvat naturii, atunci, el e etern.

Iar noțiunea complementarității este corelată cu gravitația, atracția, asemănarea, pasivitatea, prezența. Toate aceste noțiuni, ne reflectă starea prezenței continue (treziți, deșteptați) a omului din societate. Toate ele: a) condiționează începutul conștientizat, 1, al relației universale de activitate, contradicție, luptă, respingere (ceea, ce e normal), și b) preîntâmpină din start antagonismul, distrugerea echilibrului social recent construit, 1-0-1, împlinirea rațională a poruncii Biblice „Nu ucide.” c) promovează ideea modificării formelor de gândire.

La baza modificărilor stă integritatea Principiilor logice ale gândirii. Dar, fenomenul modificărilor de forme se derulează numai prin evidențierea Principiului logic indicativ, parte din segmentul de cunoștințe-lipsă neînsușite la timpul respectiv (în Epoca-lipsă). Astfel, educația prin diferențiere (luptă, o respingere de la dorințele sale egocentrice) și însușire a informației cantitative, se împerechează cu educația prin asemănare (gravitație, atracție, prezență) și însușire a informației calitative care se începe de la axioma structurii universului, triada, 1-0-1; deștept-înțelept-prost (prost – simplu, modest).

Așa, conținutul educației obține forma sa adecvată, triada. „Profesioniștii” din Educație, dacă ar dori, ar putea să-și perfecționeze metodologia pentru a da în folosință copiilor „cheile cunoașterii” lăsând la vedere intrarea, poarta cunoașterii. La timpul respectiv, sufocați de dorințele cunoașterii eterne, tinerii deja maturizați nu vor apela la arme, ci, vor găsi reperele (axiomele (nu sunt păreri și halucinații)) deja implantate în creier pentru o deșteptare anunțată de Imnul național „Deșteaptă-te, române!”. E un bine, chiar, dacă în relația lor universală, binele și răul (bine-0-rău) se schimbă cu locurile. Matricea veche (Matrix), construită pe consecvență, linie și plan, poate obține spațialitatea, restructurarea de cunoștințe, viziunea conceptului universal despre existența ființelor dotate cu gândire adecvată, „deșteptate”.

(Sursa Facebook-Victor Deleu)

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.