Hai liberare! (partea a patra)

O doua zi de armată, dragii mei. Nu a sunat nicio goarnă cum se tot povestește.  Însă soldatul de serviciu pe comapnie (SSC-ul) ne-a trezit urlând cât îl ținea bojocii:

-Deșteptareaaaaaaaa! Biban puturos. Mamăă, ce pute la voi în dormitor. Echiparea sumar  în 5 minute și la spălător cu voi!

Eu, de la țară și obișnuit cât de cât să mă trezesc dimineață, m-am executat.  După 10 minute eram pe platoul din fața companiei la înviorare. Echipat sumar adică chiloți, papuci și..atât. Era sfarșitul lui Octombrie și nu era chiar cald. Dimpotrivă dimineață la ora 6,45 era cam frig, unde pui și un pic de brumă.

Îmi clănțăneau dinții din gură în ritmul mișcărior iepuroiului când face sex cu iepuroaica. Iese și sergentul de serviciu afară. Sergentul de serviciu era numit din rândul soldaților cu o tresă adică fruntaș. Fruntașii erau „gradați” după ce își dovedeau aptitudinile la cărat atenții  către  căpitanul de companie (Despre care o să vorbesc cu altă ocazie).

Deci, iese fruntașul Manda în platou.

-Băi bibanilor, păi numai atați sunteți? Marș în dormitor și aduceți-i pe toți de urgență.

Intru în dormitor și mă apuc să trag de unul din Călărași care dormea ca mortu.

-Scoală, mă, în sus dracului. Trebuie să facem și înviorare. Ăsta (că încă nu-i știam numele) belește niște ochi la mine, se uită speriat imprejur…unde sunt și cine ești?

-La unitate , dracu să ne cânte prohodu, scoală că e de jale.

Mai încolo alt leat, tragea de altul. Ăla a deschis puțin ochii, s-a sucit pe partea ceaaltă, a tras o bașină și s-a culcat a loc.

-Scoală mă, ca îmi aprinzi paiele în cap și tu. Băga-mi-aș picioru” , să-mi bag.

După înviorare, timp în care a tremurat și căcatul în noi, ne-am echipat și am mers la sala de mese. Nu intra ceaiul ăla deloc în mine. Unde pui că eu nu eram învățat sa mănânc dimineața. Nu am mâncat, ceea ce mi-a parut rău pe la ora 10.

-Marș la magazie să vă luați uniformele!

Ne executăm. Intrăm pe rând și ni se dă cate o pereche de bocanci, camașă, bonetă , veston și pantalon, toate verzi. Fără drept de probă.

-Cred că nu îmi vine bine vestonul, zic plutonierului de la magazie.

-Da” ce pizda mă-ti mă, te crezi la casa de modă. Nu vrei și veston la comandă. Îmbracă ce primești.

Zis și făcut. M duc în dormitor și încerc sa îmbrac uniforma. Boneta îmi venea ca naiba, era mare și regretam că nu era și Mihai Gâdea leat cu mine, să pot face schimb de bonete cu el. Boneta pusă pe cap, pornea de la frunte și se termina undeva după ceafă. Cam prin zona unde îl plesnești pe fraier.

„Bun, zic. Cămașa stă cât de cât, să vedem vestonul” . Vestonul, dragii mei, abia am reușit să-l îmbrac. Surprinzător, nu a pocnit nicio cusătură. Mă gandeam că este și antiglonț, mai știi?

Când să îmbrac pantalonii…altă surpriză. Nu mă puteam apleca și nici face vreo manevră cu mâinile. Mă ținea vestonul la umeri și subsuoră. Stau…mă scarpin în cap și mă plesnește o idee genială. Să îmbrac întâi pantalonul și apoi vestonul. Deci…e bună și armata la ceva.  Începusem să cred că armata deja mă face mai..inteligent.

Robocop, prima parte, era minciună. Dacă mă vedeau cei de la Metro Golden Mayer , precis mă selectau să le torn vreun film.

Nemulțumit, ca și alții, de cum ne stătea uniforma, cerem părerea uni veteran.

-Ce dracu sunteți așa proști mă? Nu știți să faceți schimb între voi?

Rapid, am pus ochii pe un leat a cărui veston îi statea ca pelerina pe moartea cu coasa.

-Hai să facem schimb de vestoane, leatule, că vad ca ți-e cam mare.

-Nu dau, mă, vestonul de pe mine,zice, vrei să mă bage la arest? Eu am semnat pentru vestonul ăsta.

Mi-am dat seama că nu sunt singurul imbecil din unitate și mi se facuse inima cât un bou de mândrie.

-Băi blegule, zic, păi ai semnat pentru veston, nu pentru ăsta în special. Că doar nu are numere ca la mașină.

Stă ăsta, era ardelean, și după ce a gândit cu viteza melcului pe jumătate adormit, se hotărăște să facem schimb.

Acu imi venea vestonul la fix. Ceilalți încă schimbau vestoane, pantaloane și cămăși între ei. Era un vacarm și zburau uniformele de colo colo mai ceva ca într-o spălătorie cu angajațe  nervoase și înșelate de soți.  Boneta nu am schimbat-o. „Las-o așa mai mare, până mai jos de ceafă. Poate nu mă mai trage curentul”.

Un singur soldat a rămas fără uniformă. Mult timp. Se numea Câmpulungeanu și gabaritul se potrivea cu numele. A trebuit sa îi ia măsură și să aștepte până îi vine uniforma. Nou nouță. Curată și neroasă de atâta amar de vreme și de atâtea târâșuri. Și bășini trase în ea. ( va urma)

P.S. O să caut poza de când eram biban în Armata Romană și o adaug. Să vedeți și voi cum arată un pui de lele.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *