Fram ( nu ursul polar) și jocul copilăriei

Am dat peste un articol foarte bine scris, foarte amuzant, în care m-am regăsit.

Şi eu, băiet fiind, jucăm de-a v-aţi ascunsea cu frate-miu mai mic. Locul nostru de joacă era în spatele casei, acolo unde nu treceau maşini şi părinţii puteau să-şi vadă liniştiţi de treburile lor. În spatele casei era un şopron sub care tata depozita diverse. Furci, lopeţi, un frigider Fram defect,din acela cu mâner doar pe dinafară, un Tv cu lămpi defect şi multe alte vechituri. Sub acel şopron era că în garajele din filmele americane.

Într-o zi ne-am hotărât să jucăm de-a v-aţi ascunsea, singurul joc la care mă putea bate la un joc şi frate-miu Cristi. Dăm cu o monedă de 25 de bani. Eu am căzut să mă pun la colţ numărând până la 20.

„Cine nu-i gată îl iau cu lopata”. Caut că nebunul prin toate cotloanele şopronului, de negăsit Cristi. Am căutat aşa de mult încât după un timp am renunţat şi m-am dus pe derea. Unde credeţi că s-a putut ascunde Cristi? Exact, în frigiderul Fram. Ghemuit în el, a tras uşa şi a închis-o, fără speranţe să mai iasă afară.

După un timp, mama mă întreabă unde e Cristi. „ Nu ştiu, l-am căutat sub şopron şi nu l-am găsit. Nu ştiu unde s-a ascuns”. Mama s-a îngălbenit imediat. Şi-a dat seama cam unde se putea ascunde. În numai câteva secunde a fost la frigider de unde Cristi strigă cu glas stins „mamă, deschide uşa”.

Mereu îmi aduc aminte de această cumpănă din viaţa lui Cristi. Ori de câte ori se aduce vorba de jocurile copilăriei şi acum citind articolul Elenei.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.