Episodul 2- Aventuri din copilarie

Garla

Si aia mai mari ne cotonogeau ca lumea. Dupa ce ca nu ne primeau la fotbal, ne trimteau sa le aducem mingile trimise tocmai la dracu-n praznic, care se duceau deseori in derea. Io n-am vrut sa ma duc odata si Nicu m-a ajuns din urma in disperarea mea a scapa. Numai bobarnace in cap am primit futu-l in oase de urat. Si era Nicu asta pe cat de rau pe atat de urat. Daca nu il cunosteam credeam ca e ciocanitoarea Woody. Purta si fesul ala amarat si rupt dat pe spate precum ciocanitoarea Woody. Si pe cat de urat era, pe atat era prost la fotbal. La sfarsitul meciului de fotbal cand juca si Nicu, cadeam rupt de oboseala. De la atatea mingi aduse din derea, gropi si boscheti.

Mai apucam si noi astia mici sa mai dam cate un sut ca rezerve dupa ce un galigan se plictisea de mingi date aiurea si trebuia ca un tanc sa ii ia locul. Daca nu erau tanci, automat se isca cearta:   -Da ba, dar voi sunteti mai multi acuma , dati pe unu’ afara… pe cine sa dam?…pe Gabi nu il putea da afara ca e fratele lui Nicu si asta isi lua imediat mingea de plastic sparta si fotbalul se termina definitiv…pe Marcel nu il putea da ca este var cu Nicu…ce mai erau toti neamuri. Atunci hai sa mai bagam unul. -Io, io ,ridicam mana, si daca din fericire eram „ selectat in echipa„, cadea cerul pe mine de bucurie.

Am avut odata norocul sa ma bage un var de-al meu Lili, dar mai bine nu ma baga. Toti din echipa mea vazandu-ma mai mic, dadeau vina de gol primit din cauza mea. -Ce n-ai dat ma pasa cand ti-am zis, ai vazut acuma? Ne-au dat gol.

Cand primeam mingea nici nu stiam cui sa i-o dau, asa de multi cereau pase. Daca pasam lui Nicu, ma lua Lili la ture, daca pasam invers ma lua astalalt la ture. Ce mai, eram amarat rau in cariera mea de fotbalist. Asa ca lasam dracu fotbalul si ma ducem oleaca mai incolo la fete.

Oooo si ce frumos era cu fetele. Ele jucau „cuci„. Jocul ala cu aruncatul mingii si daca cei din mijloc erau atinsi li se lua „o viata„. Daca cei din mijloc prindeau mingea, mai primea o viata.

Sa fi avut 4 anisori atunci. Rau era. Odata intrat la cuci, toate mingile ma nimereau. Si usturau tare. In cap, peste burta, spate si picioare. Eram vanat tot.

Cucii se terminau atunci cand nu se mai vedea mingea. Adica pe la ora 10 seara. Cand nu mai vedeam mingea intram in panica. Stiam ce ma astepta acasa.

-Ia sa imi zici tu mie unde mi-ai umblat pana acuma, ma lua la rost mama cand ma vedea venind.

Mama era painea lui Dzeu dar si cand o suparam eu sau fratemiu mai mic, se lasa cu strigaturi.

-Hai, sa te spal repede pana vine tac-tu de la bufet, stii ca ti-o iei de la el daca te vede in halul asta! Si ma baga mama intr-o copaie  de incapeam tot. Ma lua la frecat de sus pana jos zicand:

-Aileleeeei, cat rapan ai pe tine!

– Freaca-l cu peria de sarma, cristosii mamii lui, spunea tata atunci intrand pe usa. Adu peria de sarma ca il frec io.

-Lasa baiatul in pace, e copil, ce vrei? Maine se duce la gradinita, spune mama cu un zambet dragastos sa ne impace pe amandoi.

La gradinita eram primul. Imi placea sa ma duc. Vrand nevrand. Pai nu mi-a placut. M-a dus mama de vreo cateva ori si nu voiam sa ma mai duc. In fata mamei aveam voie sa comentez dar in fata tatei nu. Eh, lasa sa vezi cum o sa se duca baiatul nostru singurel la gradinita, zicea tata intr-o zi….Te duci Luciane la gradinita? Nu ma duc…Ba te duci a zis tata si mi-a lipit un bici pe spate de nu il puteam duce. Am taiat-o ca din pusca spre gradinita. Pe drum durerea a dat in mancarime, radeam singur ca prostul. La pod, m-am oprit…iar nu voiam sa ma duc. Mi-a mai dat tata un bici si m-a convins.

De atunci cine intreaba, ii zic ca gradinita mi-a placut cel mai mult.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată.