Deflagrația limbii romane ( de citit)

Cu bunavoința domnului Victor Deleu, vreau să vă postez un articol impresionant despre limba romană și deflagrația ei. Sigur, pentru a ințelege ceva, trebuie citit până la capăt.

Deflagrația (vezi DEX) este un proces de ardere lentă a unui corp fizic. Folosită ca metaforă pentru explicarea fenomenelor de cultură și spiritualitate, ea le va da un contur mai consistent, clar și previzibil. Rezultatul cantitativ sau calitativ a oricărei deflagrației poate fi tratat diferit. Cert este faptul, că în manifestarea sa generală, deflagrația este o modificare lentă a formelor.
Modificarea de forme în știința actuală e o temă specială. Se va face numai o singură observație. Și anume, asupra istoriei social-democrației. Invitat ca membru, la întrunirile unui cerc politic marxist al social-democraților din sec. XIX, autorul faimoasei lucrări “Capitalul”, Karl Marx, a răspuns: „Eu nu sunt marxist.” Pe atunci, asta părea o glumă. Cu mult timp mai târziu, economiștii au înțeles că Marea Teorie a genialului Marx era „trasă de urechi”. Se împotmoliseră în fenomenul modificărilor de forme. Deci, Karl Marx știa neajunsul operei sale. Așadar, nu numai „Capitalul”, dar și oricare social-democrație e „trasă de urechi”.
1. Ceva nu merge în România
Ceva nu merge bine în România! Și nu numai sus, în clasa politică. Și nu doar de ieri, de alaltăieri. România e altfel. Asta ar trebui să fie principala preocupare a acestui popor. O țară cu defect? România intră în istorie mult mai târziu ca alte state, cu străluciri întârziate, se organizează ca vai de lume, dar improvizează cu talent. Oamenii nu sunt mai deștepți ca alții, dar mai descurcăreți. Capacitatea de a imita a românilor e remarcabilă, ceea ce nu înseamnă numai copiere, ci și o elaborare a metodelor adaptate cu aplicația unui soi de genialitate.
Acest „altfel”, cândva, se manifesta și în comportamentul similar al strămoșilor daci la invazia romanilor în Dacia. Dacia a fost creată altfel. Când au venit romanii, Statul dacic avea deja formată ideologia sa, limba sa, credința sa, zeul său (Zalmoxe) și Regele său. Avea format echilibrul său individual și Identitate sa. Echilibrul, 1-0-1, Matricei spiritual-intelectuale a poporului era o reflecție a teritoriului geografic bogat și sărac, amar și dulce, rece și cald. Mentalitatea oamenilor era crescută pe principiul rațiunii suficiente, iar asta crea condiția unei gândiri spațiale. Dușmănia exclusă.
Cuceritorii romani însă, au adus cu ei principiul contradicției. Aici, nu mai lucra gândirea spațială, primă, ci gândirea consecventă, liniară, care garanta dezbinarea și dominarea altor popoare. Nu daco-românii au imprimat istoriei sale o anumită direcție, ci istoria i-a făcut pe români să fie altfel. Daco-românii nu s-au luptat fanatic cu jertfire totală de sine, ci au opus numai o rezistență decentă și un compromis sănătos pentru a supraviețui. Moartea eroică pentru idee, a fost mai puțin prioritară ca continuitatea, viața. (Capul plecat, sabia nu-l taie!). Cu atât mai mult că romanii nu erau sălbatici. Romanii aveau o cultură mai înaltă, o limbă similară, manifestau un comportament decent față de popoarele cucerite. Dacii aveau pentru ce să se supună, să accepte suferința impusă, să-și modifice modul de trai intrând sub ocrotirea Imperiului roman. Traian a devenit regele dacilor (14% din teritoriu dacic). Mai târziu respectul romanilor față de daci a fost reflectat în descrierile lor istorice și sculptură.
De după romani sau găsit și alte popoare progresiste (turci, cumani, slavi, maghiari) care au încercat timp de secole de a le „civiliza” daco-românilor mințile. Fără succes. Poporul român numai și-a întărit rândurile, identitatea. Limba dacică, ca și alte limbi de pe atunci, formată din câteva sute de cuvinte, în timp de secole sa modificat, a însușit o mulțime de alte cuvinte ale „civilizatorilor” săi, dar structura echilibrului dacic, 1-0-1, a fost păstrată, chiar dacă genul biologic inițial a suferit și el mari schimbări. (Dar, cine astăzi se mai poate mândri cu nobleța sângelui său?)
Astăzi, deflagrația limbii române mai continuă. Lumea se schimbă. Oricum, limbajul românesc practic este polarizat, copiat de pe la maghiari, ruși, americani, dar e mai slab, mai pasiv, lipsit de forță. Pare că asistăm la o continuă invazie a cuceritorilor. „Invazia”, e politică și culturală. Românii emigrează (180 de persoane zilnic). Dar, asta nu e o retragere în munți sau pe teritorii non ocupate. Deflagrația limbii române afectează logica, iar asta nu e numai un împrumut de cuvinte din alte limbi. (Am un job. Mi-e like de tine! Etc.) Compromisul! Compromisul, e în „civilizarea” modului de trai al românilor care și el suferă o deflagrație periculoasă. Exodul românilor continuă.
Iar, logica dacilor, expusă pe o latină vergină, se mai păstrase mult timp pe conștiința poporului, refugiat sau supus romanizării. Românii (dacii noi) au apărut, abia după anii 1300, când popoarele mai „civilizate” (maghiari, turci, slavi) cu limbi prea polarizate au încetat să se măcelărească între ele. Pace! Atunci, din munți au coborât și românii, un popor religios, superstițios, strâns legat prin limbă și folclor, tradiție și, bineînțeles, de pământul lor aflat mereu în „calea relelor”. Astăzi, pasivitatea, umilința și înjosirea de sine a românilor mai continuă. Pare că românii nu rezistă “invaziei” noilor civilizații, se împrăștie prin lume, iar natalitatea scade. Fundamentul pe care stă mentalitatea românilor reprezintă e evoluție cu totul atipică. Oare relația primă, 1-0-1, a unității dacilor a fost uitată?
Acest motiv, neînțeles de nimeni e pe conștiința românilor. Maleabili și flexibil în comportamentul său, ei au dus mereu o politică a compromisului. Anume cultura compromisului, tratată de multe popoare ca slăbiciune, dezonorare, a putut garanta supraviețuirea românilor, jertfindu-se social și onorific. Or, poate asta e Puterea românilor, în rezistență? #Rezist! Pasiv…Acum și fără Patrie, în comunități naționale? Diasporă. Civilizându-se în stilul altor popoare, prin o copiere (totu-i bun, ce e străin) care o caracterizează, românii își duc inconștient povara sa de „popor cu limbă-cheie”, limbă de reper în crearea omului post modern, om nemuritor, parte din o civilizație nouă, adevărată, divină.
Structura limbii române sa născut din plaiul natal, așezarea geografică a dacilor, iar modul lor religios de viață (Zalmoxe, om-zeu pe pământ) a întărit această structură în conștiință într-atât, că acest început nu mai putea fi șters de nici un cuceritor. Chiar divizați pe regiuni de triburile barbare, românii au primit repede Ortodoxia. Ceea ce ia unit pe români a fost limba, flamura ei spirituală susținută zeci de secole prin suferințe enorme și compromis înjositor.
Astăzi, aceste lucruri pot fi conștientizate. Se poate de prevăzut că un cavaler cu mintea lucidă, din cei care “au ieșit” din haina strâmtă a limbilor lor polarizate (rusă, turcă, maghiară), descălecând la Nistru sau la Tisa, va cădea în genunchi pentru închinare. „Cavalerul” va comemora suferințele dacilor care au trăit mii de ani în urmă și pe a urmașilor lor care, prin rezistență și compromis, au păstrat conștiința omului liber și nemuritor de până în zilele noastre. Capacitatea de a trăi prin rezistență și compromis e un model al unui trai etern, mai progresist ca cel al poarelor cu limbaj activ, reacționar, de cuceritori „civilizați”. Acesta este un pământ Sfânt (Cineva a numit România: „Grădină a Maicii Domnului”). Dovada se prezentă prin deflagrația limbii române: acceptor de cuvinte străine unitare (1,1…) și donator de cuvinte perechi (1-0-1), luminate din Sursa divină (0). Pe acest pământ, trăiesc daco-românii. Anume așa: DACO-ROMÂNII.
Așa, ar mai merge. Continuitatea conștiinței naționale a daco-românilor ar putea fi restabilită. Mentalitatea fărâmițată a românilor ar putea fi întregită. Deșteaptă-te, române!
2.Început
Modelul deflagrației, ca modificare de forme, este un proces fără început și sfârșit, etern. Aplicând-ul asupra sunetelor, vom analiza imaginar mersul trecerii omului primitiv în om social, om gânditor, om modern. Din tot volumul de sunete cunoscute, cele mai frecvent folosite sunt: A; U; M. Grupele: AUM, AMU, MUA, MAU, UMA,UAM sunt triade, echilibre de sunete posibile: 1)A-U-M, M-U-A; 2)A-M-U, U-M-A; 3)M-A-U,U-A-M. Toate cele șase grupe de triade formează trei grupuri perechi. Prin simetria lor fiecare pereche de triade are un centru comun: U, M, A. Dacă centrul acestor sunete echilibre nu s-ar pronunța, am obține grupe de sunete binare: AM, MA, AU, UA, MU, UM. Oricum, chiar dacă sunetul din centru e nul (A-0-M), echilibrul perechilor de sunete rămâne integrat. Forma lor matematică e universală: 1-0-1. În fond, asta e formula vibrației. Centrul vibrației e o forța, izvor de energie care determină amplitudinile contrariilor, AM.
Toate manifestările lumii își au începutul său de la Acest punct, 0. Noi nu putem ȘTI această Sursă, dar prezența ei ar putea fi constatată, CUNOSCUTĂ, dacă am folosi structura trinitară dată. Raportul integrat al contrariilor, A-0-M, o radiază. Oricare contact se începe de la granița care desparte cele două contrarii, faze, etc. Savanții știu, că oricare știință nouă, descoperire nouă, apare la frontiera celor două științe, deja folosite.
Numai că, omul primitiv sa dezvoltat altfel, pe altă cale. Într-o zi, el a descoperit litera uimirii, O-O-O! Omul primitiv sa recunoscut pe sine însușii ca parte separată de natură, O-O-OM! Dar, centrul triadei date, 1-0-1, O-O-M, nu mai era Zero prim, ci un 0 personal, un zero secund. Era ceea, ce a dorit OMUL PRIMITIV să vadă. Odată cu aceasta, descoperind focul, omul a pierdut și capacitatea de a trăi echilibrat, integrat în natură: om-0-natură. Centrul echilibrului său era deja personalizat, un zero secund. Omul social a continuat să-și creeze o viață artificială, invenție separată de natură (case, drumuri, mâncare preparată la foc). Astfel, de la o deflagrație inconștientă a sunetelor naturale, imitate de om, sa trecut la o modificare egocentrică a bagajului de sunete, apoi a cuvintelor, apoi a frazelor. Au apărut limbile….
3. Limbile
Deflagrația sunetelor lucrează mereu. Direcția și viteza deflagrației limbilor e co-legată cu necesitatea de a supraviețui. În lupta dintre vechi și nou (vechi-0-nou) biruia noul, iar în viață rămâneau numai cei care și-au putut acomoda gândirea sa spațiului, teritoriului vital. Diferite teritorii generau diferite sunete și deci, generau diferite limbi, iar cu ele și alte popoare. Acele popoare, care nu respectau centrul, 0, adecvat al sunetelor, dispăreau. Astfel sunetele imitate de om, limbile sau dezvoltat, componenta lor s-a dovedit a fi diferită în diferite spații. Atâta timp cât omul ducea o viață sedentară totul era bine, dar, clima rece și lipsa hranei l-a făcut pe om vânător de bogății naturale, de asemenea, și vânător de bogățiile semenilor săi, oameni cu tip de viață sedentar.
Înmulțirea lumii și migrația popoarelor au amestecat limbile, iar deflagrația lor își făcea treaba constant. Multe limbi au dispărut. Chiar și unele importante (latina). Și, numai cele adecvate naturii mai trăiesc și astăzi. Trăiesc ele, nu prin cantitatea de sunete, cuvinte, ci prin calitate, structura lor apropiată de formula, 1-0-1. Oricum, pacea în sufletul omului gânditor, nu vine. Perfecțiunea, desăvârșirea omului nu e atinsă. Devenind om modern, omul actual, “civilizat”, mai stă la marginea naturii copleșit de gândul că războiul e o necesitate, iar lupta cu luare de vieți omenești e o normalitate. Centrul triadei, om-0-natură, rămâne personalizat, ales din rătăcirile sale științifice. Viitorul – non-predictibil.
Iar structura limbilor este ușor de analizat. Limbile se împart în: religioase și laice; simetrice și polarizate, dezvoltate și nedezvoltate, active și pasive, agresive și pașnice. Între ele ar trebui să fie o limbă de reper, una mai apropiată de centru 0, Prim. Acea limbă, va fi cea mai adecvat posibilă limbă a naturii vergine.
Comparând limbile prin numărul de sunete ale alfabetului, vom găsi că limbile cu ajutorul cărora sau scris cărțile sfinte, ebraică (22 litere), arameică (22), greacă (24) și arabă (28), se supun constantei universale Pi=3,14. Diametrul cercului format din șirul de litere ale alfabetelor crește, odată cu apariția în timp a cărților sfinte revelate și corespunde șirului de numere, 7,8,9. Dar, acest șir de limbi încă nu e finit. Lipsește ultimul număr, 10, care încheie ciclul numerelor prime, cifrelor. Așa un alfabet, are numai limba română.
Structura limbilor lumii se reflectă prin triada: simetrice-0-asimetrice (polarizate). La centrul acestei triade, pretinde limba română în calitate de Sursă, reper la evidențierea limbilor polare, agresive și non polare, complementare, simetrice. În caz, chiar dacă se va găsi o altă limbă cu asemenea alfabet, oricum, noțiunea de logică generalizată (vezi la: Ștefan Lupașcu) și ca urmare a Teoriei noului concept despre lume (Teoria-lipsă), sunt elaborate deja. Anume, datorită acestei limbi, române.
Asta, numai pare a fi un joc naiv de-a știința. Dacă am analiza structura binară a cuvintelor din limba română, am descoperi că celelalte limbi, cele care n-au generat cărți religioase, sunt asimetrice, polarizate, agresive prin faptul că în conținutul lor nu e prezent numărul necesar armoniei spirituale de cuvinte perechi. Purtătorii lor, pentru a obține o armonie socială perfectă, au nevoie de o activitate deosebită, nebunatică. Ei, s-au „civilizat” primii, au creat o cultură a omului artificializat, separat de natură. E acel fapt, care ne arată în direct la lipsa legăturii logicii comportamentului social cu logica legilor naturii. Dacă cuvintele contradictorii sunt vii, perechi de cuvinte antonime, apoi cuvintele sinonime, complementare, se folosesc haotic, non adecvat. În discuții lucrurile se încurcă. Apare o nevoie de practică fizică, mișcare (chiar de distrugere „revoluționară” a vechiului). Cuvintele perechi care în limbile sfinte formează echilibre spirituale, celule binare, aici se folosesc unitar. Astfel, idealul se confundă cu perfectul, morala cu etica, complimentul cu suplimentul, respectul cu stima, iubirea cu dragostea, dragostea cu sexul, sexul cu instinctul, instinctul cu intuiția, intuiția cu logica, etc.
Mai mult! Deseori, ceea ce e social, dragostea dintre persoanele din familie și societate, se confundă cu instinctul sexual, și chiar, în relații „familiare” deosebite, se confundă bărbatul cu femeia. Din ultima pereche, democrații occidentali, posesori ai limbilor polarizate, au făcut și o politică de „drept al omului” de a forma familii asimetrice, polarizate (două femei, doi bărbați cu copii fecundați în eprubetă…), adică, familii non adecvate naturii. Perechea firească se confundă cu cuplul, adică, ceea ce e general, universal, se înlocuiește cu particularul. Eronat!
Astfel, artificializarea limbajului omului „civilizat”, prin folosirea limbilor polarizate e un proces nestudiat. El duce la scoaterea omului nu numai din sânul naturii, dar și din lumea sa proprie, “civilizată” . Adică, observăm o „civilizație” creată de omul egocentric în care el însușii apocaliptic își ea rolul de “rege”, creator al naturii sale. Natura însă se dezlănțuie. Depresia și stresul, oriunde am privi, sunt sateliți ai omului modern. Terorismul – o confirmare.
Așadar, centrul prim, 0, al sunetelor, 1-0-1, va trebui de studiat. Folosirea cuvintelor de tip, bine-0-rău, sunt o practică simplă. iar limbajul oamenilor va trebui adus la unul și același numitor comun. Astfel, oricare abatere a centrului preferat, 0, instalat în echilibrele artificial create de om, deviată de la 0 Prim, natural, va fi cunoscută și asumată. Va apare o altă responsabilitatea față de mediul de viață a societății umane.
Sursa bunăstării spirituale, un duh tainic, nu poate fi știut, dar el poate fi cunoscut prin structura trinitară a cuvintelor, prin lărgirea funcției intelectului. În așa mod și triada, cunosc-0-știu, capătă sensul spațialității. Triada dată, ca și oricare altă triadă (echilibru a două cuvinte contradictorii sau complementare, celulă a intelectului), este o derivată de la triada universală, de bază: general-0-particular.
E timpul deșteptării. Limbile omului sunt lipsite de lumina perfecțiunii. Credința irațională în zei și meditația misticilor nu e suficientă pentru a supraviețui. Dar, e posibil de folosit rațiunea! O parte din spațiul irațional de existență a omului actual, poate fi iluminată prin știința axiomelor (Teoria-lipsă). Triada, iraționa-0-rațional, ar obține un centru 0, prim, adecvat naturii. Astfel, în echilibrul nou se va descoperi faptul că Sursa lui creativă nu e în extreme (stânga-0-dreapta), ci în Centru, 0.
E de constatat, că alături de Știința ordinară a omului actual lipsește un segment de cunoștințe (-0-1). Știința ordinară e singură (1) de parcă ar fi orfană, relativă și non împlinită, fără pereche (1-0-1).
4.Saltul cunoștințelor
Din știința omului actual lipsește un segment de cunoștințe (pierdute?). Noile cunoștințe ar trebui să regleze structura cunoașterii actuale. Această necesitate apare din evidenta cauză a stării de nervozitate a persoanelor, de depresie și stres legate de modul de trai. Însușirea noilor cunoștințe, propuse aici, e un lucru personal, individualizat de locul, istoria și limba persoanei date. În această „luptă” cu sine însușii, nu sunt eroi, nici mândrie, nici glorie, nici profit, ci, mai degrabă “moarte”. E moartea iluziilor create de dezvoltarea istorică a societății și a omului concret.
După un extaz al descoperii de Sine ca parte primă, deosebită a acestei lumi, Excelență, vine tristețea. Ea se explică prin faptul că până la acel moment omul n-a știut că reprezintă un fail în reflecții, un copiator, imitator al altor oameni (cărturari lipsiți de identitate, copiatori și ei ca și predecesorii săi secunzi), clon ai teoriilor sociale de dezvoltare ale omului: sclav, țăran, muncitor, șef, patron, conducător. Deci, până la momentul deșteptării sale, omul actual nu este un om autentic, prim, cu gândire spațială, 3D, parte din divinitatea acestei creații a naturii. Omul contemporan gândește (civilizat!) numai consecvent, liniar, planar, 2D.
O teorie socială Nouă pare că ar trebui să se nască în capul omul modern. Ea va fi dedicată armoniei, atracției dintre oameni, echilibrelor sociale adecvate naturii. Dacă lichidarea analfabetismului e o problemă comună, generală, apoi lichidarea lipsei de cunoștințe, în analiza structurii cunoștințelor însușite, e o problemă strict personală, lucru de acasă. Pentru a nu ne rătăci în aprecierea abordării date, să aducem triadele: general-0-particular; social-0-intim. Așa, ne vom afla mai aproape de acea Sursă, 0, de „cunoștințele” din centrul triadelor. Sursa cunoașterii, 0, e invizibilă, dar prin triade o putem constata și folosi ca reper. Astfel, ambele domenii ale cunoașterii: 1) raționale, practice și 2)iraționale, religioase, ar putea fi privite ca integrate prin triadă: Știință-0-Credință. Știința ordinară obișnuită, fiind o particularitate din Cunoașterea posibilă, formează triada: știință extraordinară-0-știință ordinară. E o derivată a triadelor, general-0-particular; extraordinar-0-ordinar; axioma-0-dogmă.
Acum, ar trebui să fie clar că Știința extraordinară (a axiomelor), de facto, este perechea firească a Științei ordinare. Ea, este segmentul de cunoștințe „pierdute”, abandonate din neglijență, și ne spune că Informația despre Univers ne este dată prin Principiul bivalent, binar, 0-1, digital. Avem două științe, 1-0-1 (una – extraordinar de absolută, eternă, și alta – ordinar de relativă, temporară). Din altă parte, Credința are și ea binaritatea sa: credință rațională (în practică, știință) și credință irațională (în ritual, religie). Astfel, ca fenomen general al credinței personale, credința e binară: Credință în rațiune (știință) și credință în non-rațiune, revelație proprie, sau revelații ale oamenilor antici (religie). Avem două credințe: 1-0-1; Credința în rațiune-0-Creștinism (axioma-0-dogmă; triadă-0-trinitate) Și aici, de asemenea, abordarea este corectă. Și de data aceasta, n-am neglijat triada universală, de bază: general-0-particular (credință-0-știință). Creștinismul, ca și oricare confesiune religioasă e o particularitate a Credinței universale conceptul căreia e evident prin triada: rațiune-0-non rațiune.
Dar, e greu de aplicat gândirea spațială. Matricea modernă supraîncărcată cu cunoștințe unitare (Matrix), se luminează încet. Respectând forma actuală a confesiunilor de credință religioasă, conduse de Patriarhi, va trebui (științific) de acceptat Patriarhi și pentru Credința în rațiune. Deoarece fiecare confesiune religioasă e o particularitate irațională a credinței, ea are la conducere numai un patriarh. În conceptul Credinței în rațiune noțiunea de patriarh e generală, nume dat fiecărui credincios în rațiune. (Triada, Credință în rațiune-0-Ortodoxie, e o derivată de la: general-0-particular). Patriarh sau preot al Credinței în rațiune e acel, care a însușit Teoria-lipsă, segmentul de cunoștințe “pierdute”, piatra abandonată din neglijență la construcția fundamentului Cunoașterii universale. Conduc toți! Greu…
Mai simplu. În oricare confesiune religioasă, cunoașterea (Duhul Sfânt) e în centrul, 0, între preot și enoriaș (patriarh-0-enoriaș). În conceptul Credinței în rațiune însă e mereu lumină, și ziua, și noaptea. Intelectul inițiat prin axiomă, triada, 1-0-1, e vizibil oricui. Intelectul e transparent (spirit-0-intelect). Taina centrului, 0, din triada, 1-0-1, ca spirit, însă rămâne în spațiul confesiunilor religioase, în trinitate( Triada-0-Trinitatea). Acest duh (spirit-0-intelect; general-0-particular; tainic -0-transpatent) al Sursei cunoașterii, 0, aparține tuturor, cheamă la unitate, integritate, prin armonie. Și, dacă asta nu e clar, atunci, despre care „îndumnezeire” posibilă ne vorbesc anual preoții, în Ajunul nașterii Domnului. Conștiința trebuie să aibă un predecesor, cunoștința. E rațional să crezi în Dumnezeu, în Trinitate. Dar, e irațional (naiv) să nu vezi legătura universală dintre trinitate și triadă (trei-0-3), dogmă-0-axiomă.
Sursa cunoașterii, 0, e o lumină a minții. Ea, ne veghează calea corectă, ne generează o gândire spațială. Oare aplicarea ei, nu este un Salt al cunoștințelor? În alt mod, de unde va apărea Saltul intuit al Conștiinței? Pe ce fundament va avea loc acel fenomen promovat prin Imnul românesc: „Deșteaptă-te, române!”? Conștiința e o noțiune generală, iar Cunoștința – particulară. Unitatea lor poate fi înțeleasă numai prin un Salt al intelectului, folosirea triadei: Conștiință-0-Cunoștință (general-0-particular).
Astfel, și naționalismul apărut în secolul XVIII, în calitate de cultură, civilizație a unui popor monolingv, se dărâmă. E bine. Excelența culturii naționale, 2D, poate să se dizolvă în Excelența divinității care se începe de la împerecherea unui popor cu alte popoare (catalan-0-spaniol; român-0-maghiar, etc). Acest fenomen continuă etern din pereche în pereche, din spațiu în spațiu, 3D. Jertfa pe care o plătește omul cărturar (învățat să diferențieze) se află la granița, 0, a celor două limbi: una polarizată, activă și egocentrică, alta – simetrică, pasivă, religioasă, de reper. Salvarea intuită e în bilingvism sau polilingvism, studiere a limbilor.
Cunoașterea limbilor îl scoate pe omul depresat din instinctul său biologic particular, național, din bogății și dominație politică asupra altora, ca din un întuneric, modificându-i gândirea consecventă, liniară și planară, în gândire liberă, spațială, 3D.
Dar, mai există o metodă. Nu e numaidecât nevoie să cunoști prea multe limbi. O metodologie rațională este însușirea paradigmei noi, Teoria – lipsă din fundamentul cunoașterii universale. Educația complementară, acceptată la timpul respectiv de școală (încă nu se practică), îl face pe elev să-și îmbrace singur „ochelarii”, 1-0-1, 3D, alegoric, la fel cum se îmbracă ochelarii la o sală de cinema, 3D.
Acest Salt al viziunii spațiale, prin al “treilea ochi”, astăzi poate fi conștientizat. Folosul lui, pentru un om monolingv, se aseamănă cu acceptarea faptului că pământul este un glob, chiar dacă fizic se trăiește, se mișcă în planul, 2D. Similar, astăzi omul matur contemporan e deprins încă să gândească în planul, 2D, prin un limbaj polarizat, și nu mai vrea să accepte spațialitatea gândirii sale, la fel cum nu vrea să învețe teoretic structura altor limbi (străine). (Chipurile, e suficient să cunoști o singură limbă. Dar, bine! Numai rusa! Sau numai engleza!) Tradiția veche (Matrix) e mai puternică. Oricum, numai, pentru oamenii maturi, deja îndoctrinați.
Generația nouă însă devine tot mai mult digitală, acceptă ușor echilibrele stabile, intelectuale, intime. Dar, nu în sensul că butonează prea mult telefoanele, „se lenevește”, ci, că singură caută ieșirea din blocajul contradicțiilor și non predictibilității viitorului. Toate aceste sunt apărute istoric din activitatea cărturarilor și științei sociale moderne. Astăzi, nimeni nu propune generației noi digitale ceva nou, complementar, cu adevărat necesar Educației autoritare moderne. Iar tinerii de astăzi, afectați de explozia informațională, au nevoie de o viziune mai largă pe care ei o intuiesc și, din acest motiv, se împotrivesc lanțului de științe satanice puse pe consecvență, pe Educații bazate numai pe luptă, contradicție și cantitate, forță. Tinerii noi vor libertate în gândire, calitate, Putere, schimbarea acestei direcții de mișcare liniară a lumii spre haos.
La fel, ca pe timpurile când pământul era tratat de om ca pe un disc rezemat pe trei balene și se râdea, prin idea fixă, că dacă pământul ar fi o sferă, pe cealaltă parte lumea ar cădea, zbura în cosmos, așa se râde și acum de triada, 1-0-1, prin idea fixă a unor oameni care cred (Cred!) în Om, în Elita conducătoare, în Armele de distrugere în masă, în Putere. Fals! Fiecare om „puternic”, dispune de numai o mică forță din Puterea totală. E ușor vizibil prin triada: general-0-particular; Putere-0-forță; Credință-0-știință.
Credința în rațiune și Știința extraordinară a axiomelor, sunt cele mai apropiate de Centrul 0, al echilibrelor create de om. Unite împreună, trinitar, ele formează Puterea intelectuală a omului. Materializarea ei în teoria însușită a echilibrelor. Puterea și forța, trinitatea și triada, dogma și axioma, sunt lucruri diferite care se deslușesc clar numai prin structura, 1-0-1. De ce acești „ochelari” ar trebui să-l irite pe omul modern, cult, „civilizat”? O viziune unică a generalului și soldatului, general-0-soldat, numai îi va uni pe ambii în scopul păstrării echilibrelor sociale adecvate naturii, Creatorului ei. Moartea iluziilor e grea, dar e mai ușoară ca cea eroică, trupească.
Oamenii de elită, care se declară pe sine însuși, “România – suntem Noi!”, ar trebui să cunoască toate butoanele din creația echilibrelor sociale. În alt mod – realeși. Mai avem timp? Astfel, criza încrederii dintre popor și elită va fi depășită, iar acest prim pas ar putea duce și la diminuarea Crizei planetare a Conștiinței. Terorismului, la fel.
De aceea, exemplul românesc (prezentat aici) în analiza științifică a structurii limbilor ar putea avea răsunet global. Istoria nobilă a românilor poate fi prezentată prin originile ei reale, dacice. Astfel frustrările prezentului, din topul sărăciei, pot fi compensate. „Revoluția conștiinței” așteptată de cărturari, politicieni și preoți, ar avea un suport universal de început. Autorii acestei cărți, „Revoluția conștiinței” editată în 2010, posedau limbi polarizate. Savanți de grad internațional, acești autori au riscat cu autoritatea lor prezentând necesitatea schimbării globale a conștiinței. Știința nu poate să se razăme pe intuiție, ci pe dovezi concrete. Oricum, prezicerea unui viitor scurt de existență a acestei civilizații, în limitele a 20 de ani, e aplaudabilă. Asta a generat, la nivel global, o căutare intensă a cauzei mișcării lumii date pe un drum spre nicăieri. Astfel, astăzi putem prezenta mecanismul Saltului de cunoștințe. Acest mecanism a fost posibil de evidențiat (non născocit, inventat, descoperit, etc.) din legile universale ale naturii, numai datorită structurii simetrice a limbii române.
5. Profeții și cărturarii
“Casa Mea e o casă a rugăciunilor”. Această frază o puteți găsi pe casele de rugăciuni ale sectelor religioase. În multe direcții particulare de credință, sectele religioase, continue să se înmulțească. Oamenii moderni se autoizolează între ei “civilizat”, conform credinței lor personale, intime. Conștiința omului trebuie să fie liberă! E un drept câștigat prin democrație. Iar noțiunea CREDINȚĂ este dominată anume de ei, de oamenii de credință divină. Știința, chipurile, nu e credință.
Dar, și cei care nu cred în Dumnezeu, ateiștii se folosesc de cuvântul “a crede”. Ei, cred în alte valori care și ele reprezintă un sistem de credințe. Astfel, prin triadă, 1-0-1, ne convingem că și unii și alții, credincioșii și necredincioșii, nu se folosesc de Sursa universală, 0, a cunoașterii: Credință-0-Știință; irațiune-0-rațiune. Adică, rațiunea de a folosi non-rațiunea ca instrument al echilibrului psihologic este ignorată de ambele părți. Ateismul și Teologia nu se văd uniți (ateism-0-teism). Așa dar, nu suntem departe de a înțelege de ce lumea modernă e plină de oameni care ignoră partea contrapusă complementar, trăiesc în izolație mentală. Ei nu au noțiunea integrității acestei lumi și capacitatea de a crea echilibre adecvate naturii. Ei, nu-l cunosc pe Dumnezeu prin Creația Lui generală. Probabil, ei îl vor pe Dumnezeu numai ca pe o persoană vizibilă, particulară, mistică. Sau, ei îl văd pe Dumnezeu ca Duh, numai pentru sine și apropiații tradiției sale, limbii sale, „culturii” sale. Lucruri imposibile pentru majoritatea „fără de har”. Minoritatea profetică istorică, cea care declară revelația vorbirii sale directă cu Dumnezeu, însă, ne spune altceva….
O revelație expusă structurat prin trinitatea: Tata-0-Fiul; sau triada: (pâine-vin)-0-(trup-sânge), de la “Cina cea de Taină”; sau triada formată din numărul de persoane participante la descrierea „Schimbării la față” a Lui Iisus, etc, etc, etc. va trebui să-i pună în gardă pe cititori. Oare nu cumva profeții au fost mai deștepți ca cărturarii actuali? În toate textele sfinte se va găsi armonia, pacea, respectul și iubirea față de om. Limbile structurate, adecvate naturii vergine prin Pi=3,14, pot genera un astfel de limbaj. Celelalte limbi, probabil, ar putea și ele genera un limbaj adecvat naturii, dacă fiecare doritor de pace, armonie și prosperitate generală, ar dori să însușească Paradigma nouă, Legea complementarității, a Atracției dintre oameni, a Păcii.
Acum, vedeți paginile Facebook: „Conștiința planetară e în criză”; „Centrul românesc de Știință și Cultură”; „Patriarhia Credinței în rațiune”. Se înghesuie lumea? Nu. Oamenii educați numai prin contradicții, încă nu au ajuns la nivelul de cultură generală de a comunica între ei deschis. Multe pagini Facebook, oficiale și de publicitate ziaristică, se-au blocat pentru a nu accepta postarea articolelor care promovează această Teorie-lipsă din fundamentul (Știință-0-Credință) cunoașterii universale (piatră abandonată din neglijență de cărturari la construcția fundamentului „cunoașterii științifice”).
E normal. Explicația o găsim în triadele: deschis-0-închis; la vedere-0-tainic; social-0-intim. Credința în rațiune, prin centrul, 0, natural îl scoate pe om din poziția sa, de stânga sau dreapta, în care el își localizează sentimentele. Acesta e un alt centru, 0, al său, arbitrar, propriu. Noua paradigmă înalță sufletul „păcătos” ieșit din spațiile ascunse ale cunoașterii, de asupra triadelor. Deschide viziunea întregului. Asta sperie, irită (oare, se merită?). Cui îi va plăcea să-și analizeze din nou viața, greșelile deja uitate? Lectura acestor materiale e neplăcută („Nu este atractivă!” – sincer recunoaște un profesor). Tradițional, dacă omul vrea să-și facă ordine în suflet, conștiință, se duce la un psiholog, preot sau vrăjitor (60% din români cred în descântece).
Să faci singur ordine în cunoștințele sale, e o noutate incredibilă și cere proceduri neplăcute de a trezi credință în sine. E greu să-ți privești sufletul „zdrențuit”, atârnat pe umărarul corpului „schilodit” de tentația nereușită a dorințelor sale abuzive încercate cândva. Dar cunoștințele noi, obținute la analiza triadelor, 1-0-1, sunt intime. În timpul modificării formelor de gândire omul “va crește”, va observa singur în comportamentul social al unora (haină, port, gest, salut), problema sa intelectuală intimă. De altfel, cine e fără de păcat?
Din altă parte, Credința în rațiune fondată pe triada, a crede-0-a ști, generează cu ajutorul altei triade, rațiune-0-irațiune, triadele echilibrelor Credinței universale: Credința în rațiune-0-ortodoxie; Credința în rațiune-0-islam; Credința în rațiune-0-iudaism, etc. Astfel Sursa cunoașterii, 0, luată din noțiunile cuvintelor de bază, integrate trinitar, general-0-particular, ne descoperă poziția la cele mai complicate științe ale lumii, chiar și a Cabalei: Teoria-lipsă-0-Cabala. Cabala e o știință particulară israeliană. Spațialitatea gândirii 3D, nu ne poate „da minte” (de evreu), informații de profit financiar. Ea garantează numai poziția informației, starea formelor ei: polarizate ori simetrice. Și direcția corectă a mișcării, de asemenea.
Universul e foarte complicat, dar, dacă nu se acceptă structura trinitară, 1-0-1, a cuvintelor, viitorul într-adevăr rămâne impredictibil, cu o direcție de mișcare tradițională de luptă continuă, de război. Simplitatea poziționării gândirii omului, în ramele unor echilibre adecvate naturii, prin acceptarea alături de principiile logice ale gândirii tradiționale a Principiului logic indicativ, Legii universale a complementarității, Teoriei științifice a Cunoașterii, antipod a Teoriei cunoașterii științifice (Epistemologiei), rezolvă problema gândirii, 3D, a omului modern. Segmentul de cunoștințe „pierdute” nu este o parte din Știința ordinară obișnuită, ci o Știință independentă complementară, pereche – Știință extraordinară a axiomelor (ordinar-0-extraordinar). (Vezi, pagina: „Centrul românesc de Știință și Cultură” (E naiv de tratat acest „Centru….” ca pe o Unitate din știința românească actuală. Nimeni nu „atacă” Academia Română. Acest Centru are numărul de ordine, 0, Sursă intelectuală de cunoaștere a echilibrelor de tot felul, prima de la început)).
Dar, cărturarii de astăzi sunt preocupați de probleme “mai importante”. Complementaritatea, dragostea, respectul și pacea lungă nu e pentru discuția domniilor lor. Aceiași, e adevărat spus și pentru cei ce fug, se ascund, se blochează de cunoașterea integrată a lucrurilor propusă pe cele trei pagini Facebook. Problema lor e Partea (partudul), lupta, „stima reciprocă” ca șiretlic de lovitură ascunsă (noțiunea de „respect” în unele limbi polarizate se traduce la fel, ca și „stima”), războiul. Mai pe scurt, numai, în probleme ale contradicției. Deci, oamenii de elită, politicienii și cărturarii moderni, sunt mai slabi ca profeții antici, cei care au declarat încă de pe atunci precum că pe omul viitorului îl așteaptă APOCALIPSA totală, un război global, ultim. Iar, Viitorul e deja aici, în mâinile fiecăruia. Intuitiv, fiecare îl simte.
Oricum, cărturarii nu cred în viitor fiindcă chipurile „viitorul nu există”. Nu au ei ce comenta despre „o pagină albă”. Slabi! Doar, profeții antici au putut să ne protejeze de apocalipsă. Continuă și acum. Povestea tristă a Apocalipsei Biblice are Putere. E activă și acum. Are răsunet. Astfel, Istoria de până acum ne obligă să fim altfel. Deșteptați!
Ia să vedem, nu cumva deșteptarea, trezirea intelectuală, e un cuvânt complementar mântuirii? (general-0-particular; mântuit-0-deșteptat). Adică, mântuirea este un fenomen general, irațional, har, carismă, iar deșteptarea – o muncă, o voință personală de a cunoaște Universul prin aplicarea înțelepciunii. Așadar, ar trebui de făcut al său Salt al cunoștințelor, o prezență continuă trează în viața socială. Înțelepciunea e calitate. Locul ei e între cei deștepți și proști, în Centrul 0, în vibrații moderate, firești, lipsite de abuz, risc. Înțelepciunea, e undeva lângă rezistența „pasivă”. #Rezist! (Se știe. Cei prea deștepți și cei prea proști se întâlnesc la extreme. Unul a creat bomba atomică, altul a folosit-o).
Asta e Teorie. Iar în practică, rușii se cred cei mai spirituali oameni, salvatori ai lumii. „Au ajutat” Siria să termine războiul. Chipurile, prin simetria numelor lor, rușii și sirienii au aceiași origine, în oglindă: RUS-SIR. O declarație specială despre structura limbii lor emit și românii: „limba română e o limbă născută, nu făcută”. Cuvine de tip: NOI-ION, se promovează o multitudine. Dar, tuturor, le este greu să accepte la nivel rațional Centrul, 0, Sursa universală a cunoașterii, 0. Prin același izvor, 0, al cunoștințelor rușii se asemănă nu numai cu românii și sirienii, ci și cu arabii, și cu africanii. Pentru mulți, triadele de tip: 1-0-1, RUS-0-SIR, NOI-0-ION, par a fi aberante și imposibile. Zero, ca Sursă a cunoașterii? Probabil, asta e o interpretare a autorului care are scopul de a se promova pe sine însuși. Deci, nu se acceptă simpla evidențiere a Centrului, 0, de vibrație al trupului „păcătos”( la general).
Un filozof spunea: “Omul e măsura lucrurilor” (fără de măsură). Instrumentul acestei măsuri e Teoria-lipsă care „luminează”, dezvelește vederii o parte din cunoașterea irațională a vieții omului. De asemenea, acest Centru, 0, aparține și structurii atomilor (indivizibili cândva) din care trupul uman este făcut: electron-0-proton (sau molecula apei: H-O-H). Cale, Adevăr și Viață? Le înțelegem pe toate, prin Triada, 1-0-1.
“Casa Mea este o casă a rugăciunilor”. Fiecare rugăciune e un sistem de cuvinte aranjate armonios, în triade. Oare nu e timpul de a desluși STRUCTURA rugăciunilor (citiți originalele autentice!)? Oare capacitatea de a analiza științific lucrurile nu a ajuns la un maximum necesar omului „modern”? Chiar și în Mecanica cuantică găsim triadele: undă-0-electron; lumină-0-cuant. Și acestea, de asemenea sunt derivate ale triadei universale, de bază: general-0-particular; energie-0-materie.
Programarea mentalității civilizației noastre probabil sa început cu profetul Biblic, Avraam. El a scris “Cartea Creației” în care a arătat taina alfabetului sfânt, ebraic (22:7=3,14). Dar, o singură limbă pe pământ era imposibilă. Păgânii aveau deja limbile lor nestructurate, asimetrice, agresive, satanice. Numai Iisus a fost acel OM, care a observat că structura corectă a limbajului folosit (nu a limbii, ci a educației personale), ar putea crea o lume nouă pe o altă cale, una irațională, mistică, prin mituri. Miturile, apoi, au fost descrise de profeți.
Din istorie se știe, că puteri alternative asemănătoare ca Iisus au avut mai mulți oameni, „zei alternativi”. Numai că, nu numai promovarea puterii de vindecare, 1, a trupului era scopul lui Iisus, ci și deflagrația limbilor, 0, Sursa modificării continue a formelor celor vorbite. Pe atunci, asta era o educație nouă, complementară, a omului prin promovarea, „rumegarea” seculară a pildelor Lui Iisus montate pe triade și, de asemenea, a modului Său de viață eroică. Asta, a revoluționat lumea. Irațional. Am ajuns! Pe crucea intelectuală a Lui Iisus, 1-0-1, la dorința de a avea o viață eternă, fiecare poate încerca „să se urce”. “Stâlpul” să și-l monteze fiecare, singur. Suntem liberi, informați și raționali!
Primele cuvintele formulate de om sau dezvoltat creând noțiuni noi, fantezii și realități care odată și odată ajung la un maximum: se declară a doua sosire a Lui Hristos. Numai că, această sosire, e o facultate de a gândi spațial. Ea, se va efectua prin intelectul modificat al doritorilor de a cunoaște integrat lucrurile. A doua sosite, este și o capacitatea de a înțelege începutul, 1-0-1, din care se trage omul. „Sunt primul de la început!”- spune Iisus. Adică, nu unitate, 1, particularitate, ci 0, Sursă de la care se nasc toate celelalte unități, 1,1,1… Lumea. Fac parte din ea? Sunt inseparabil! Cum aș putea să-l insult pe cineva, să ridic arma asupra unui om? Mai bine caut un compromis. Adică, fiecare poate accepta triada, 1-0-1, pentru a o „măsura” pe intelectul său ca pe o haină. Doar, prin Triadă se înțelege acel duh, Hristos, funcție intelectuală și spirituală a omului Iisus, intelect etern al noului, 0, precedent al corpului Lui Iisus (suflet-0-corp). Trinitate (spirit-0-intelect; general-0-particular).
În ce privește „a doua sosire a lui Iisus Hristos” în corp uman, așteptată de credincioși ca minune, nu avem nici o îndoială ca va fi anume așa, conform Bibliei. Credem! Respect! Dar, asta n-ar trebui să-l împiedice pe omul modern, civilizat, de a-și încerca singur puterile pentru „a se îndumnezei” la dorința sa, prin știință. Adică, de a se asemăna cu Iisus prin intelectul Lui, Facultatea Lui de a gândi (Cristos!) practicată deja la formarea textelor sfinte trinitare, vorbelor Lui exprimate prin pildele Biblice și prin apocrife: „Taie o bârnă (1-1), acolo (0) mă vei găsi (1-0-1)”. – a zis Iisus.

(Autor: Victor Deleu)

8 Comments

  1. Marian

    Pe bune ? Asta , Victor Deleu asta , a scornicit tot ce s-a chinuit sa astearna pe hartie sau in online , a scornicit toata aceasta diaree verbala dupa care , chiar n-a simtit nevoia sa se spele pe dinti , macar pentru a alunga duhoarea de prostie ce razbate din fiecare cuvant ? Zic „de prostie ” deoarece , ca orice bucurestean sunt nevoit sa fiu elegant in exprimari { nu de alta dar aici este orasul de unde se da ora exacta pentru romani } caci termenul corect ar fi fost KaKaT 😎 . Cu ce s e ocupa tipul ca , lingvist nu-mi pare a fi ? Oricum , asta s e vedea si fara binoclu dupa simpla lecturare a celor cateva fraze de la inceputul articolului .El spune : „Deflagrația (vezi DEX) este un proces de ardere lentă a unui corp fizic.” Pentru cel ce n-are un DEX asezat pe pianul din bucatarie , sau unul care sa-i seveasca drept sprijin pentru ” fotoliul din odaie ” , asta insemneaza o adevarata revelatie : „- Uite nene ca exista si DEFLAGRATII … nezgomotoase !” Dumneata , sti la fel d e bine ca si mine ca…exista asa ceva dar , doar in cosmos , adica acolo unde lipseste aerul ce propaga undele de shoc . Apoi …pai cum dracu sa scri ” daco-romanii ” punand ” caciula ” deasupra literei a cand toata lumea stie ca…e fara caciula 😉 nu de alta dar romanii erau una iar ROMANII alta si , oricum astia au aparut ca populatie , ca etnie , mult mai tarziu ?!? Dupa care…tipul o ia pur si simplu prin balarii , agatzandu-se de Karl Marx { a aflat si el en finne despre teoria economico-politica a acestuia } si , ajungand asa sans fasson la amaratul ala de Isus a carui nastere o comemoram sau o sarbatorim { dupa facultatile fiecaruia fireste } maine poimaine . Se vede si fara ajutorul telescopului Havel ca tipul are habar de Biblie si continutul ei , fix cat am eu despre fuziunea si fisiunea atomului . Unde-l gasisi p’asta frate ca doar nu ti-o fi vreo ruda foarte apropiata careia doresti sa-i faci un PR de calitate ??? N-am acum timp dar dupa amiaza cand ma voi intoarce de la treaba pe care-o am voi da un sarche sa-ncerc sa-l aflu iar daca nu-ti este neam…voi avea grije sa-l porcaiesc sa-i ajunga pana la Revelion !

    Reply
  2. Lucian (Post author)

    Parerea mea este sa iti vezi de treaba iar daca nu iti place vreun articol sau toate in general, ignora site-ul. Si mai incearca sa…comentezi la obiect. Nu pot scrie articole pe intelesul tuturor. Nu inteleg de ce ai gasit sa analizezi articolele paragraf cu paragraf. Nu sunt in scoala sau liceu sa am nevoie de profesor sa-mi analizeze temele.
    Am lasat comentariile asa, insa observ ca ai trecut la amenintari si alte treburi. Bucura-te de celelate articole si comenteaza ce vrei, eu unul nu mai scriu nimic.

    Reply
    1. Marian

      Nu m-ai inteles sau mai precis , poate ca n-am stiut sa ma fac inteles insa , nu-i vina mea deoarece 1] Am inteles ca articolul nu-i scris de dumneata deci , n-ar trebui sa te deranjeze cateva observatii…macar alea de bun simt si , mai ales cand aceste observatii sant facute despre altcineva . Eu asa am inteles initial ca nu dumneata ai scris articolul ! 2] In calitatea dumitale d e inginer , de om al cifrelor exacte , de om pragmatic pana-n maduva oaselor , trebuie sa recunosti ca , am avut dreptate aducand critici autorului laolalta cu articolul sau . Daca autorul esti dumneata „Nu pot scrie articole pe intelesul tuturor.” si „eu unul nu mai scriu nimic.” atunci , cu atat mai mult trebuie sa-ti asumi aceste critici atunci cand ele sant corecte si chiar atunci cand acestea sant neintemeiate . In momentul in care scri ceva trebuie sa te a stepti si la critici nu doar la laude iar asta cred c-ai invatat-o din prima zi in care ti-ai initiat blogul . 3] N-am ” trecut la amenintari si alte treburi. ” ci { doar nu ti-ai inchipuit stimate buzoian ca ma voi duce la usa aluia sa-i arunc vreun …Molotov asupra casei >:( sau sa-l huidui cand il intalnesc pe strada } dimpotriva , m-ar fi interesat autorul { pot crede ca nu esti dumneata } macar pentru discutii pe teme religioase caci la altceva….Si 4] Daca asa doresti „ignora site-ul.” fireste ca nu te voi mai deranja . Ar fi culmea sa-ti dictez eu , ce sa gatesti in bucataria dumitale deci…fireste ca nu te voi mai innoportuna ! Inainte sa uit , ar mai fi 5] Pana si dumneata trebuie sa recunosti faptul ca , AM COMENTAT LA OBIECT . Mai intai incearca dumneata sa te descurci in acel amalgam , sa-l explici , sa ti-l explici si dupa aia , putem incerca sa mai vorbim . Dumitale precum si familiei … TOT RESPECTUL MEU , INDIFERENT DE MODUL IN CARE M-AI GONIT DIN CASA DUMITALE !!!

      Reply
      1. Lucian (Post author)

        Stai linistit. Intr-adevar, e un amalgam de cuvinte carora cu greu le putem face fata. Nu voi mai adauga astfel de articole. Scuzele mele.

        Reply
  3. Marian

    Mi-adusei aminte ulterior si iar te deranjez : Victor Deleu…banuiesc ca nu-i acelasi Victor Deleu pe care-l cunosc eu din Istoria Romaniei !? O seara buna in continuare !

    Reply
    1. Lucian (Post author)

      https://www.facebook.com/search/top/?q=victor%20deleu
      Nu te-am gonit, insa m-ai facut sa cred ca nu iti place ce bag in site.
      Omul scrie bine numai ca e mai greu de…inteles niste cuvinte precum deflagratia. in fine, nu voi mai baga in site astfel de articole. Ma gandesc sa-l sterg.

      Reply
      1. Marian

        In mod evident nu poate fi vorba despre ACEL Victor Deleu { fost primar al Clujului pe vremea in care Emil Boc nu era nici macar in oule lu’ tat-su } , astfel incat , mai degraba cred ca-i , fie ala ce lucreaza pentru Daimler , fie biciclistul ! Nu-ti face probeme caci scrierile domnului Deleu , daca pentru dumneata sau pentru mine ” e mai greu de…inteles niste cuvinte ” 😉 sa fi sigur si chiar sunt gata s a merg la pariu ca , inclusiv pentru domnia sa multe dintre cuvinte … ” e mai greu de…inteles” . Insa eu { si-ti cer iertare pentru asta } ,dupa citirea si-n dunga a articolului , am reactionat fix asa cum ar fi reactionat orice individ c-o bruma de cultura in mintea capului . Respect , si-o duminica cat mai placuta in continuare pentru intreaga dumitale familie !

        Reply
        1. Lucian (Post author)

          E vorba de un Basarabean, mai bine spus moldovean pentru ca acum tara in care locuieste se numeste Moldova. Explozia aia de care zicea dansuk se refera si la diferitele dialecte a limbii romane. Vezi si scrierea din ziua de azi gen ” ke faki, eshti bn” care ia o turnura cat se poate de nasoala. Amalgamul asta de vorbiri si scrieri naspa in limba romana a suferit implozia-explozia limbii romane. La asta se referea dansul, in cuvinte intortocheate. O Duminica placuta si tie.

          Reply

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *