Câteva cuvinte despre mine

„ M-am născut între Carpaţi,
Într-un cuib de cioară,
Şi de-al dracu ce eram,
Scoteam ciocu-afară”

Spre deosebire de alţi bloggeri, mai mari sau mai mici, de succes sau nu, eu nu prea am cu ce mă lauda.

De fapt m-am născut între munţii Dobrogei, într-un pat din spitalul Macin, secţia nou născuţi. La naştere nu a asistat nimeni, decât câteva asistente care după imediat după ce am văzut lumina zilei, m-a azvârlit în braţele mamei spunându-i: ”ia cioară asta şi dă-i sân”.

Mai târziu am absolvit şcoala cu clasele 1-8 din satul Traian. Numai până într-a şasea, pentru că părinţii au vrut să am buletin de oraş şi m-au trimis, drăgăliţa doamne, la Buzău, unde era sor-mea măritată. Și să vin inginer înapoi. Acolo am intrat în clasa şaptea la şc. gen. cu cls. 1-8 nr.8.

Buletin de oraş tot nu mi-am tras, pentru că sunt născut în zodia Leului turbat şi eram în vacanţă la părinţi atunci când am împlinit anii. Şi miliţianul Bocăneala m-a săltat şi dus la secţie să mă tragă-n poza pt buletin.

După ce am terminat generală, cu media mai mică decât plecasem din satul meu, am dat la liceul de filologie istorie, „Mihai Eminescu” din Buzău. Profilul Biochimie. Mă pregătisem foarte bine, se înţelege. Înaintea examenelor stăteam zilnic cu cartea de mate şi romană deschisă în faţa ochilor.

Ca şi în ziua de azi, aşteptam cu sufletul la gură rezultatele la examen.

După încă doi ani de liceu, de chiul şi de vizionat „liceenii” în timpul orelor şi după ce mi-am bătut joc cât am putut de media generală, m-am îndreptat către alt liceu cu renume. Treaptă a două am dat-o la liceul nr 9, secţia lăcătuşi mecanici.

După alţi doi ani, şi după ce am exersat BAC-ul pe traseul Brăila-smârdan şi retur, am reuşit să iau şi bacalaureatul.
Am copiat la greu, cât timp profu asistent trăgea dintr-un Snagov cu fereastra întredeschisă.
Încă de la bun început am fost împotriva revoluţiei. Revoluţia însemna, atunci, o poartă către libertate, tehnologie, telefoane, camere de luat vederi. D-aia nu mai poţi copia acuma deloc. Mai fain era atunci când dădeai un pachet de Kent şi luai BAC-ul.

Soarta mi s-a schimbat brusc când tata s-a îmbolnăvit de o pareză serioasă şi a trebuit să mă reîntorc în satul natal.
După moartea tatei, mama s-a îmbolnăvit şi ea, de aceeaşi boala cauzată de tensiune. Am rămas singurul sprijin al mamei, pe lângă fratele meu mai mic.

Treburile gospodăriei, ale câmpului, mama bolnavă, care timp de 12 ani a zăcut la pat fără să mai poată mişca vreun membru, dar mai ales o surzenie ce mă chinuia şi se amplifică încet dar sigur, m-au făcut să încep a pupa păhărelul. Dacă ultimul refugiu nu este Dumnezeu, atunci un om cu situaţia mea se refugiază la Bachus.

Timpul trecea, făcusem o oarecare vârstă, nu mă însurasem. Stresul devenea mai mare, aproape insuportabil. În cele din urmă am cedat.
Nush ce dracu au injectat aia de la Săpoca în mine dar după o lună am văzut lumea cu alţi ochi. Doctoriţa mi-a recomandat, pe lângă niscai pastile, un internet că să pot socializa cu alţi nebuni ca mine. Cu alţi dependenţi.

Şi-am socializat, şi-am socializat…drăgăliţa doamne, până pe la 4 dimineaţa în fiecare zi. Păi de la 12 noaptea încolo, e zi.

Şi uite aşa am găsit o fată frumoasăăăă….. curat actriţă cu rol principal din Vandana. Am invitat-o să ne cunoaştem şi să rămână o perioadă la mine.
După 8 zile a plecat. Nu era de ea aici. Nemă discotecă, nemă internet cu trafic nelimitat, nemă moluri, nemă parai. Toată ziua mâncare, spălat şi mama îngrijită…nemă viaţa aici.

Şi mi-am adus aminte că de fapt, în lumea de azi, haina face pe om şi nu invers. Mi-am tras o poză de profil mişto, îmbrăcat într-un tricou mişto.Tricou cu buzunar la piept. Iar în buzunar, scoase pe jumătate, vreo 6 carduri goale.

Şi unde, drăgăliţa doamne, s-au năpustit asupra mea, sufocându-mă de like-uri şi emoticoane cu inimioare şi pupici, o puzderie de fete. Şi mai tinere, şi mai coapte. E urât să le zic mai olărite că butucul de la căruţă.
Şi ce crezi, că m-a prins vreuna? Ha-ha, numai una , e adevărat. Dacă eram musulman, lăsăm să fiu prins de toate.

Şi fata asta care m-a prins, pâinea lui dumnezeu. Fără mişto. O fată harnica căreia îi place viaţa la ţară. Curăţă şi îngrijită. Dar mai ales mi-a plăcut la ea că e că toate femeile. Adică dacă ea zice că 3×3=7, trebuie să fiu de acord cu ea. Îmi mai da dreptate câteodată. Posibil să rezulte şi 9 …dar mai bine 7. Aşa că sunt de acord cu ea şi am tensiunea normală.

Mama văzând-o că e fată bună, are grijă de casă şi masă, dar mai ales că 3×3 =7, a închis liniştită ochii.

 

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *