Săptămâna trecută am avut temperaturi extreme. Curgeau apele de pe mine, mai ales că lucram la câmp, undeva la nivelul mării unde nici vântul nu adie. 39 de grade Celsius, exact cât într-un rachiu de prună. De căldură nu puteam inghiți nimic la masa de prânz.
În schimb am baut multă apă numai bună de fiert fasole în ea. Aseară m-am urcat și pe cântarul din magazinul din comună. Noaaah, cântarul nu mai arăta ca săptamâma trecuta. 4 kile in minus, vere.
Cu gândul la apa rece eventual o bere dezalcoolizată la terasă, mi-am adus aminte de o întâplare haioasă pe care vreau s-o împart cu voi:
Cand eram de-o șchioapă, tata mă tot mințea că mă duce la depozitul de marfă din gara Cataloi. De acolo, în vremea lui Ceașcă, aducea de toate satului. Pui de o zi, care ajungeau 60% morți din cauza căldurii, azbociment, PAL, scândură etc.
De data asta s-a ținut de cuvânt și m-a luat și pe mine. La întoarcere, grade multe. Mai ales în cabina din tablă a camionului DAC cu care transporta marfă. Oprim la popasul Căprioara să bem un Quick rece. Acolo era o aglomerație de trebuia să așteptăm până seara.
Nea Gheorghiță soferul, îi zice lui taică-miu:
-Ioane , hai să mergem acasă și ne răcorim cu o apă de fântână de la baza de mașini.
Ok, mergem. La baza de mașini, cum intri în sat prima pe dreapta, e o fântână renumită în apa ei rece și bună.
Ajunși la fântâna cu pricina, sare nea Gheorghiță din mașină și se repede setos să scoată apă din fântână.
A băut multă, cu poftă. Mai erau colegi de șoferie în baza auto. Unul din ei, nu are ce face și aruncă o glumă:
-Gheorghiță, ai băut apă din fântână, mă?
-Da, zice nea Gheorghiță. Bună apa asta, frate. Face cât 5 Quick-uri de la Căprioara.
-N-auzi mă, că au scos ăștia din fântână?
-Nu, ce?
– Uite-așa un os de câine, arată ăsta.
Cum stătea nea Gheorghiță rezemat de roata fântânii, unde începe a borâ din el tot ce a mâncat și a băut în ziua aia.
Au izbucnit în râs toți, isteric, răutăcios. Din zua aia nea Gheorghiță nu a vrut să se mai atingă de fântână, darmite să mai bea. Și acum după mulți ani, mă întâlnesc la intervale regulate cu el. Și mereu râdem pe tema asta.
-Hai nea Ghoerghiță, fac cinste cu o apă bună de la bază.
-Nu mai beau din-aia cât timp voi mai trăi, imi zice zâmbind.