Al dracu` vecinu`, iar mănâncă pește!

 

Dacă tot m-am născut şi am crescut într-o zonă cu baltă, desigur că sunt un mare pescar. Păcălit. Adevărul e că nu-mi prea place să stau cu undiţă-n baltă. Nu… mi-a intrat în sânge pescareala. Mă mai duc din când în când la baltă satului, în zile când nu am ce face şi mă plictisesc. Stau cu undiţă în baltă 5-10, maxim 15 minute şi dacă nu trage… o las eu baltă şi mă întorc acasă.

Îmi place, însă, să pescuiesc la scule, în zile de Aprilie când se încălzeşte un pic apa de la mal, iar caraşii dau buluc să îşi depună icrele. Deci, cu riscul să mă capăt de vreo amendă bună, mă pot numi mai mult braconier de sezon decât pescar. Îmi place peştele mult prins în timp scurt. Mult, mult, unul după altul, zbătându-se în plase, unii mai mari şi alţii mai mici. Prima dată când am avut aşa noroc la pescuit, am scos circa doi saci de caras mare şi frumos. Chestia e că nici de mâncat nu-mi place. Aşa că puneam peştele în căruţa şi mergeam în satele alăturate şi îl vindeam.

Vânzarea mergea  bine, lumea cumpăra datorită preţului mic să scap de el. Ba chiar alţi pescari care vedeau în pescuit şi vânzarea peştelui o sursă de venit, îmi săreau în cap că le stric preţul. După un timp am ridicat şi eu preţul. Cum nu aveam experienţă în pescuit şi vânzare, am observat că nu mai puteam vinde imediat ce am ridicat preţul. Şmecherii cu experienţa au scăzut preţul în timp ce eu îl ridicasem. Aşa că veneam cu peştele acasă şi îl fierbeam la porci.

Când era aproape să mă las de pescuit la plase, vine cumnate-miu de la Buzău cu o idee fantastică: Să fac peştele bricheta, adică să îl congelez în pungi de câte 1-2 kg şi să îl duc lui la bloc că îl vinde ca pe pâinea caldă.
-Aşa bine se vinde peştele la tine în bloc, îndrăznesc să-l întreb.

-Ba şi în blocurile alăturate, îmi zice. Tu numai îmi dai un bip când ai peste şi eu ţi-l vând.

Într-un sezon, bag plasa în apă şi scot mai mult de doi saci. Pac, dau un bip, vine cumnate-miu cu maşina, îl ia şi a doua zi îmi zice că mai vrea.
– Ptiu! Cum faci, măi omule, de îl vinzi aşa rapid?
– Nu te priveşte, mai ai??
– Păi o să bag din nou plasele după ce le descurc. De cât peste a fost, plasele s-au făcut funie. Mai mult mă chinui cu descurcatul decât cu prinsul.
Bun, după câteva zile iar îi dau bip, până seara a fost şi vândut.
– Noo, îi zic în telefon, tu îmi zici cum faci de îl vinzi aşa rapid şi eu mai bag plasele. Dacă nu… rămânem, amândoi săraci. (pescar bogat, copil cuminte şi babă frumoasă nu ai să vezi)
– Hai că îţi zic cum fac. Prima dată când mi-ai zis că ai peşte la vânzare, am făcut rost de un peşte mic. L-am băgat la cuptor fără ulei, fără nimic şi am dat cuptorul la foc mare. După ce s-a copt bine, am deschis uşa cuptorului şi uşa de la intrare în apartament. Se umpluse toată casa scărilor de miros de peste fript. Vecinii făcuse coadă mai ceva ca pe timpul lui ceașcă la pui și ouă. Coadă lungă pană la parter. Dacă eu le-am dat preţ de 8 lei pe kilogram, au vrut şi ei. La pescărie era mai sump.
A doua oară, am băgat doi peşti la cuptor, şi am deschis atât uşa de la intrare cât şi geamul balconului Lăsam un timp peştii în cuptor iar când dădeau sa să e ardă îi mânjeam cu condimente. Iar îi lăsăm sa până aproape să ardă, iar îi mânjeam cu condimente. Cu usturoi, piper, cimbru etc. În juma de oră erau la uşa mea şi vecinii din celelalte blocuri.

 

O aşa invidie m-a cuprins pe cumnatul ăsta, mai ales că eu îi cerusem din vânzare doar 3 lei pe kilogram. Nah, vine omul pe benzina lui, mi-l vinde… dar el făcea afacerea secolului cu peştele meu!! Şi cum mă mânca invidia, i-am tăiat porţia.

– Repede, repede, bagă plasele că e jale. Vor marfă că se lasă la pește Sâmbătă.
– Mai puneţi poftă-n cui cumnate. Sunt bolnav.
– Ok, dar Sâmbăta viitoare poţi?
– Nici atunci, că… e prohibiţie şi mă prind ăştia că braconez.

A trecut un timp şi nu mi-a mai scris nimic, nici mesaj dar nici bip. Sun eu la cumnatu`… ioc. Nu răspunde. Încă ceva timp a rămas botos, până i-am zis că o să reluăm afacerea. Dar nu am mai putut. Un mare şmecher, mi-a furat plasa din baltă, noaptea ca un hoţ. Asta face parte din eliminarea concurenţei.

 

Nu am mai pescuit de mult timp însă mă bate gândul să îmi cumpăr altă plasă şi să o bag din nou în baltă. Să scot peşti cu sacii. Mulți, mulți!! Nu la undiţă. Dacă nu trage în juma de oră niciun peste… o las eu baltă şi plec acasă!

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *